mi-o ramas tzuica...

adusesem destul de multa tzuica, eu, Cris si Ancutza. n-am reusit sa bem prea multa din ea...tin minte ca la un moment dat erau baietii la noi si le-am dat lor...impachetam azi de zor...si am dat peste ea...din nou...

mi-am facut un test de pe un pliant despre stres=infarct, o chestie pe care nu-mi amintesc de pe unde am cules-o, dar pe care am decis sa o tin prinjur ca sa imi aduc aminte ca toti murim (*daca mai era nevoie :) ). si are un chestionar pe care tocmai l-am facut si pe care imi iese un scor foarte mare si rezulta ca sufar de stresa patologic. si citeam ca pana si un simplu mutat poate genera in infarct...

avand in vedere istoria bolilor din familia mea, e foarte probabil ca voi muri de un infarct. sau cel putin voi face un infarct chiar daca nu imi va fi fatal...:(. ma rog, de ceva trebe sa mor si eu, ca doar n-o sa mor sanatoasa :)...

nu stiu de ce naiba ma gandesc la moarte, ca doar pornisem de la stres. stres ca nu-mi mai termin lista cu chestii de facut
si am tendinta sa ma implic emotional f tare in ceea ce fac, de unde si nivelul foarte ridicat de stres. cand ma uit in jur la cate lucruri mai am de impachetat/impaturat imi vine sa plang...apoi merg jos in sufragerie si-mi vad lista cu chestii de facut pentru serviciu pana plec (adica in patru zile, pentru ca vineri deja is pe avion)...nu stiu de ce sa ma apuc mai intai, asa ca ma uit cu disperare in jur si ma stresez, dar nu-s in stare sa pun mana pe ceva, sa incep...

bine, e 6.30, e clar ca trebe sa ma adun urgent si sa finalizez impachetatul si munca pt serviciu (atata cata mai reusesc sa fac), ca altfel o incurc.

maine am toate minutelele programate si trebe sa facem si o curatenie generala inainte sa predam apartamentul miercuri...

vaaaiii...ce stresant e sa te muti. si ce ciudat e sa fii homeless, vagabond prin luxembourg. nu e ca si cand e ceva nou, imi tot aduc aminte de zilele petrecute cu Rox in deriva in momentul in care ne-am mutat din camin si nu ne gaseam apartament...zambesc...ce vremuri...dar parca eram umpicut mai tanara si avea mai mult haz ca nu eram doar eu in situatia asta...eee, am crescut mari. fir-ar sa fie! n-are nici un haz :)...

where death is, I am not

astazi mi-am scos aparatul. am niste dinti extraordinar de ciudati si acuma mai is si sasaita, pentru ca am un fir de otel in spatele dintilor si e lipit cu (superglue??) :) si nu pot forma bine cuvintele, pentru ca nu is obisnuita cu obstacolul asta intre limba si dinti si nu pot enunta foarte bine...dar o sa ma obisnuiesc in cateva zile...si o sa vorbesc la fel de mult :)

citeam (incercam sa termin) staring at the sun (overcoming the terror of death) de irvin yalom...si am dat peste fraza asta. mi se pare geniala. mai ales ca ma jucasem aseara cu Gloria pe facebook...despre faptul ca "in the long term, we are all dead"...
apropo de Gloria, se marita. asta fara nici un apropo la perceptia despre moarte :)...

si inca o chestie geniala. am descoperit tweeter. si mi-am facut cont (din cauza lui Florin). si apoi mi-am clickuit prin meiluri si mi-am trimit 3 (!!) invitatii pe gmail. si cand am venit azi la birou am gasit si 3 invitatii pe adresa de birou...numa prostii fac :)...

in rest, am vrut sa-mi cumpar o carte despre care am citit pe bloomberg (*Uncontrolled risk, de Mark Williams). dar nu e inca disponibila pt kindle. Paula zice ca l-am luat degeaba :)...incep sa ma intreb...:)

AU MAI RAMAS...

au mai ramas mai putin de 24 de ore pana cand imi scot aparatul...de'abia astept.

au mai ramas 9 zile pana cand voi pleca definitiv din apartementul in care am stat aproape 3 ani...ma apuca nostalgiile. nu ca nu as fi in general nostalgica.

9 zile pana cand voi fi deja in Sebes, si 10 zile pana la nunta lui varutz...o fost ziua lui si l-am sunat sa vad ce face (era in crashma/sau cum zice el birt, cu o bere blonda si cu roscata lui :) )...mi se pare extrem de ciudat. se insoara Marius...

incredibil cum trece timpul...am crescut mari.

am nevoie de alcool.

in schimb, am parte de munca.


vreau o vacanta lunga lunga lunga...

dinamica regretelor

mi'am dat seama de ceva.
regret tot timpul ca nu am ceva ce am decis deja ca nu vreau :).

am realizat chestia asta gandindu-ma la vacanta.

de exemplu mie nu-mi placea la mare. asa ca vara trecuta cand m-o convins Roxanitza sa merg la mare, maaama, imi parea super rau chiar inainte sa plec spre aeroport ca de ce nu oi fi ales eu sa merg la munte unde de fapt chiar imi place ....si ce naiba imi trebe mie sa zac pe plaja timp de o saptamana in conditiile in care puteam sa am o vacanta aventuroasa... in cele din urma mi-o placut ff mult si m-am simtit excelent in grecia, dar nah...

apoi vara asta, am decis sa facem road trips, initial cu Ema spre Norvegia, apoi cu Vali in estul europei (polonia, praga, viena, etc :) )....acuma regrete peste regrete: de ce ma stresez cu aventuri si noutati si condus masina cand de fapt puteam sa zac trei saptamani pe plaja la soare si sa citesc niste carti ...:) in timp ce beau pina colada...

sau cand sa merg la Vali de rev...vai, regrete peste regrete: de ce nu oi fi stat eu linistita sa merg acasa la buni ca de obicei.

evident, in toate cazurile regretul este exact in ultimele 2 zile di'nainte de vacanta. ulterior, is super incantata de decizie si de cum imi decurge vancata, dar de fiecare data ma apuca regretele pentru ce am decis sa nu fac :)...e de'a dreptul ridicol :)...dar, nah, asta sunt. regret drumurile pe care nu merg :)...oare oi fi o ciudatenie a naturii, sau asta e specific si altor oameni??

mdah

ma doare capul.
o fost ziua mea deja, deci nu mai am 27 :).

multa, multa munca.

stres.

nervi.

un coup de stres, c'est un coup de coeur.

liste interminabile, interminabile, interminabile...si umpic vii, asa, ca parca tot tai de pe ele si ele tot cresc, intr-una mi se inmultesc lucrurile de pe ele...

in rest, nimica palpitant. m-am intalnit cu Aura dupa 5 ani....fain, dar asa ciudat sa te intalnesti cu oameni, ca adult, pe care ii cunosteai ca si cvasi-copii...:P

alte planuri: bere. si o singura chestie in mintea mea de azi dimineata: kill kill kill...:) creca trebe sa fac un sport din'ala in care dai in ceva...de ex kickboxing - ca tot vazusem o reclama :).

vise neterminate

mi se intampla o chestie foarte bizara de ceva vreme... ma trezesc fara ceas in fiecare zi intre 6.30 si 7.30, cu 2-3 minute inainte sa sune ceasul. si orice visez, ca la un film, mi se pune deodata un ecran negru dupa care sunt complet treaza.

ma cam enerveaza chestia asta.
am avut o perioada in care nu am visat deloc (se pare ca doar nu imi aminteam, pentru ca de fapt visam tot timpul). dar sa visez si sa mi se termine visul exact cand devine cel mai palpitant...mi se pare complet incorect :). de exemplu azi am visat ca spalam haine...asta ii un vis foarte ciudat, dar tot vroiam sa il termin :).

vesti despre mine: is fara masina. greu, greu. am super super mult de lucru. am intalnit oameni pe care nu i-am vazut de foarte multa vreme...

acuma is deja la client, ma apuc de treaba.

ma tenteaza foarte tare sa merg cu avionul acasa de nunta, mi se pare foarte obositaor sa iau masina...o sa ma decid joi.

in orice caz, trebe sa-mi distribui lucrurile pe la oamenii care au fost suficient de dragutzi sa imi ofere un spatiu de depozitare. printre altii, suprinzator, un manager de la client cu care ma inteleg bine imi zice ca pot oricand sa imi las lucruri si la el in garaj sau in pivnita...m-o surprins, dar m-o si impresionat...e fain ca mai is oameni care spun chestii din-astea chiar daca nu te cunosc bine...


mama lui Cris...imi citeste blogul :). eu lenesha nu am apucat sa ii scriu. sper sa am timp zilele astea....

mi se inchid ochii de somn...nu stiu de ce mi-i tot timpul somn, dar ma trezesc fara ceas.

Masina de carton

Cred ca am o masina de carton. De fapt, cred ca masina mea este facuta dintr-un material mai putin rezistent decat cartonul...foarte casabil.

Daaa...iarasi mi-am busit masina. Cam prin acelasi loc si in aceleasi circumstante ca si data trecuta. Ma intreb daca are sens sa o repar acuma sau sa astept sa revin din ro.

Ma mai intreb si unde voi locui...parca traiesc iara vremurile cand migram cu Roxanitza pe la prieteni (cel mai amuzant, cand am stat la Mihaitza si ii purtam papucii de casa-cam o data jumate cat piciorul meu- ca sa merg la magazin sa iau struguri :) )...

Sau cand aveam "toata casa" dupa mine in fiecare zi si ne sunam cu Roxanitza sa ne intrebam aproape in fiecare seara "no, acuma unde dormim"...nu stiu daca mi-o priit nomadismul, dar in mod cert mi-o dat abilitati de cassandra ...pentru ca faceam niste previziuni foarte exacte (si cu un ton foarte sec, fara sa accept sa fiu contrazisa) care s-au adeverit in totalitate....

Sau despre cum viata nu ne da niciodata ce vrem, dar uneori ceea ce ne face intr-adevar bine.

Am re-inceput sa fiu matinala, ajung in birou la 6.45. Ieri seara am plecat foarte tarziu acasa, si drept urmare dormeam la volan, asa ca zgomotul caracteristic de transformare la rece a carcasei masinii nu prea m-o surprins...vorba lui Sorin prima data cand am intrat in stalpul de stop ("am looooc! zbang!"), "asta n-o sa fie ultima...". Si asta are gura aurita :).

Printre altele, mi-or venit idei de facut copii. Paula spunea ca ii o epidemie de femei gravide. Intr-un fel, poate e din cauza crizei. Dar suntem intr-un spatiu francofon, femeile franceze is tot timpul gravide si cu o armata de copii dupa ele. Imi amintesc ca la un moment dat ma simteam ca intr-un film de groaza cand am mers la zoo in franta, era plin de copii care zbierau si fugeau in toate partile. Si apoi se aud niste anunturi, "micutul cutare o asteapta pe mamica lui la...". M-am ras, ma gandeam ca poate i-or pierdut intentionat, asa de variatie...

Dar ideile mele is bazate pe o chestie rationala. Daca nu ii fac acuma probabil ca va fi o diferenta de varsta asa de mare incat or sa ma enerveze foarte tare...stau acuma si ma gandesc ce greu e sa suporti copiii...hm. Si ce norocoasa e Ancutza ca le are pe mama si buni ca sistem de suport. Ok, cred ca de fapt nu vreau copii. Dar nici nu-mi dau seama exact ce vreau...poate ca asta e tot farmecul vietii :)...

Oricum, trebe sa revin la scris, ii datorez asta lu' mami lu' Cris :)...care vrea poza, dar eu ii dedic proza :)...

Gata, ma intorc la sapa...ca mintenas ii sara iara.

Unmentionables

sau, cum le spune Paula, nementionabilele :)...sunt destule. asa ca am sa ma concentrez pe mentionabile :).

in aceeasi ordine de idei, Warren Buffet ii spune avionului personal "the indefensible" ("neaparabilul"? :) )...cica omul trebe sa se ridice uneori deasupra principiilor sale :)...

m-o apucat un teribil dor de duca...imi vine sa plec din Luxembourg...cred ca asta are de-a face cu incapacitatea mea de a ma lega de ceva sau de cineva :)...mereu calator, tema manifesta:).

am citit ieri niste carti (the sages si myth of the rational market) si mi-or venit iarasi idei de facut phd in economie, la un departament unde lucreaza laureati nobel :). dar mi-e teama ca m-as plictisi si acolo...asa ca deocamdata nu fac decat sa fantazez non stop la vacanta mea de o luna...inca imi place sa cred ca problemele la care nu ma gandesc sunt inexistente :)


deci nu m-am schimbat deloc de cand nu am mai scris... :)

hm...

http://www.huffingtonpost.com/liz-ryan/dont-throw-up-in-the-job_b_470964.html

asta e un articolas foarte amuzant. si extraordinar de adevarat. am niste experiente super-tari in care, fara sa gandesc in felul asta, am reactionat exact asa, pentru ca nu imi pasa intr-adevar :)...si au insistat cel mai mult sa merg la ei...:). pacat ca nu imi pasa...:)

noutati dupa o luna de stres

da, stresul cel mare a trecut. am avut niste alcool sa marcam evenimentul vineri seara-noapte.

acuma dupa ce in sfarsit am timp sa imi tai unghiile acasa :)...am ajuns la concluzia ca trebe sa ma mut din luxembourg. din fericire ortodontul meu ma va elibera din aparat, deci o sa vizitez luxembourgul doar pt nostalgii.

daca as fi avut timp acuma o saptamana sa scriu ceva pe blog, singurul mesaj ar fi fost ca nu vreau decat sa dorm :)...acuma cand nevoile primare, aka somn, is realizate, intervin alte nevoi.

ca si motive de bucurie, marti am sa imi cer concediu o luna pentru Mai. o sa merg in tara cu masina, road trip prin europa centrala si de vest, spre nunta lui varutz. ieri mireasa isi lua rochie :) - Ramo si Deia o asistau...deci ne precipitam deja...:).

trebe sa imi fac si eu ceva cu parul ala, vorba lui Buni :).

comentarii cu Adina pe facebook, uitasem ca are link la blog si probabil citeste :)...in orice caz, nu m-as mira sa-mi fi pierdut toti cititorii in perioada asta de pauza totala de scris. dupa cum se vede din articolul asta, nici sa scriu nu mai stiu.

nu mai stiu daca am dat vesti ce si cum despre state sau despre alte lucruri care s-au intamplat intre timp. asa: am fost in state, mi-o placut, chestie care m-o luat prin surprindere. l-am redescoperit pe Vali...chestie care iara m-o luat prin surprindere. aproape m-am hotarat sa merg la master/MBA etc la on ivy league school dupa ce m-am preumblat prin tuneluriel subterane de la Harvard impreuna cu Bogdan. am fost cu Maria la ocean...am fost in library of congress din washington...ce am mai facut?? m-am dat cu Ferry in NY spre Staten Island...am mancat cina cu un chef italian...am asteptat la bar 15 minute cu un pahar de martini sa ni se elibereze masa in Uptown ...:) si, mai ales, am vazut dinozaurii si m-am bucurat ca un copil. am fost la cocertul de anul nou la Avery Hall...minunat :)...nu ma pot decide daca vreau inapoi la scoala sau nu...

am o suta de carti de citit (ca, deh!, mi-am luat e-reader, si acuma, pe langa cele 50 de carti clasice mai am si 50 de carti in format electronic).

M-am amuzat teribil la Sherlock Holmes-primul film si acuma citesc toate cartile despre el...:).

O sa inceapa stresul cu pregatirea pt CFA 2, acuma ca is FRM deja :)...si asta o sa fie ultima certificare dupa care o sa alerg. Cred ca acuma chiar alerg dupa ea din inertie, pt ca nu imi place sa nu termin ce incep...dar in rest, nu mai are nici un haz, CFA e ingrozitor de plictisitor comparativ cu FRM...:). Cand deschid cartile alea ma apuca un cascaaaaat...aaa...ma apuca un cascat numai cand ma gandesc la ele. o sa fie destul de dur in mai :), dar Buni ma asteapta cu nerabdare acasa, sa ma indoape cu gogosi :)...

Ma gandesc serios sa imi planific in cele din urma o excursie in Peru pt toamna asta...si-asa am vreo 10 saptamani de concediu de la cat overtime am facut anul asta :)...