Mie imi creste un copac!

Astazi am citit Manualul imblanzitorului de cafia (ortografia imi apartine:), titlul original il puteti vedea la Iulian Tanase pe blog ( http://poemix.blogspot.com/search/label/manual ).

Imi plac pozele, pozele cu cafiaua de dimineata din atatea si atatea zile in care se intampla atatea si atatea lucruri, fiecare cu semnificatia lui in mintea cititorului. Pentru ca nu am inteles defel, si nici nu mi-am propus, care este scopul acestui exercitiu. Ce ma intereseaza cu adevarat este efectul ansamblului postat. Efectul in cazul meu este sub forma de mana cu degete multe multe multe multe. Degetele sunt prea multe pentru a putea fi distinse si intelese. Asa ca sunt greu de analizat. Dar eu sunt convinsa ca mie trebuie sa-mi creasca un copac. Il simt. Simt cum degetele cresc si devin crengute, apoi crengi si crengile au la randul lor alte crengi si tot asa pana cand pot distinge un copac...Acuma il vad putin in ceata, este inca greu de distins si nu stiu excact cum o sa fie fiecare crenguta. Ma intreb daca trebuie sa il ajut cumva, daca am ceva de facut sau o sa creasca singur. De fapt, ma intreb de ce exista. (in afara de biografia lui Tolkien, in care citeam azi despre Leaf by Niggle cum in cele din urma, copacul in integralitatea lui este in alt taram, unde el chiar exista cu adevarat). Conexiunea cu textul lui Iulian Tanase, ilustrat prin niste poze care o sa va genereze si voua prea multe degete:), am facut-o din cauza cuvintelor. Cuvintele si semnificatia lor, inventarea si re-inventarea permanenta a noi si noi semnificatii, sau pur si simplu joaca de-a joaca. Pasioanti de cuvinte, de stil si de poveste, care trebuie sa curga, orice ar fi, pentru ca asta e misiunea Imblanzitorului. Sa fie pasional. De fapt, sa fie.

Si cafiaua, Latte, va rog, pe iarba langa Buckingham:).

Back in action!

Dupa lupte seculare care au durat ceva mai multe luni decat ma asteptasem, mi-am revenit la normal. Adica nu mai raman sa muncesc 12 ore pe zi, reusesc sa mananc la pranz, mi-am luat (!) pana si examenul de taxe si am reusit sa citesc. Carti, nu articole online, nu manuale, nu financial times. Si tocmai de-asta, ce mi-am spus...ca ar fin bine sa ma stresez putin. Asa ca am decis ca saptamana urmatoare sa incep CFA-ul (care-i o chestie...nush' cum sa spun, o chestie destul de interesanta si extrem de cronofaga:) ). Pentru ca merg destul de des la ortodontist, pot sa citesc pe autobuz, in statie cand astept, de unde concluzia ca transportu' in comun nu-i rau deloc. Asa ca mi-am luat masina. Si pentru ca mi-am luat inca o amenda de la IT pentru ca am instalate programe nepermise (i.e. : yahoo messenger), m-am decis sa-mi cumpar, la 25 (! inca:) ), primul calculator. Dintre ale casei: ramanem fara colega de apartament, asa ca am invitat un coleg suedez cu noi in casa...si s-ar putea sa iau lectii de soferie de la Pedro (!). Vorbesc franceza fara sa vreau, si citesc spaniola fara sa-mi dau seama. Bunica mea nu ma mai suna ca face economii:)), asa ca astept in curand sa invete sa dea bip. Pe unchiu l-am invatat deja sa dea SMS. Incheiat transmisia, ne mutam in societatea de consum.