Mentalitate de workaholic :)

Inca una tare de la birou: iesim cu colegii la un cofi la 16 (ca se-nchide cantina intreprinderii si la tonomat ii cafiaua naspa) si il vad pe unu din ei aratand bolnav: si venim inapoi in birou, apoi dupa vreo jumate de ceas arata la fel...si ii dau eu mail super dragutza de altfel: ar trebui sa iti iei sick leave: apoi imi dau seama ce ridicol, vineri la ora 4.30 (in conditiile in care oricum venim mai devreme de 8 jumate: cam 7.30, sau 8 si ne luam 30 de minute doar la pranz)!!!! :) deci deja am stat toata ziua de munca aici, dar daca pleci inainte de 6 tot de simti vinovat :)...

Asta si pranzul cu trupa ro de la et 6 mi-or luminat ziua :)

De citit comentariile la articol: am murit de ras si o trebuit sa le explic colegilor mei de birou, unul francez si unul luxembourghez de ce muream de ras. dupa ca le-am spus ca or facut romanii tren de la garre centrale spre cel mai mare aeroport din tara, tren care cu noroc va prinde 50kmh, nu se mai adunau de pe sub birou :))




http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5449958-miercuri-poate-circula-trenul-pana-otopeni.htm

Dilema

1. sa merg la Adina si Emi in weekend?
2. sau sa stau sa invat pt cfa?

Da, asta inseamna ca m-am decis sa dau examenul pe 6 iunie si sa nu-l aman, dupa principiul:'daca nu acum, atunci cand?'

Am sa-mi dau timp pana sambata dimineata sa ma decid...depinde cum ma voi trezi si cat de mult voi sta maine la paaartyyyy :)...

PS: azi am plecat la 7.30 de la birou ('mi-am luat dup-amiaza libera') ...

Trebe sa merg la copiii astia sa-i vad, ca daca nu cine stie cand mai apuc iara un weekend liber :)...

Toate momentele si toate perioadele

toate momentele sunt de criza si toate perioadele sunt de cautare...

Tonel imi trimite niste reflectii pe baza cartilor lui cs lewis ca raspuns la articolul anterior.

am citit, imi place.


despre sens si cautarea lui, dar si despre nefericirea mea autogenerata dpdv sentimentalo-romantios:
in realitate, sunt in faza in care nu pot sa ma concentrez pe 'mister right now', dupa cum ma sfatuia Miha ieri si azi.

in orice caz, deocamdata nu imi place decat sa lenevesc si sa imi planific vacantele si petrecerile :)- probabil ca voi amana cfa 2 pentru 2010.

Banc de la Miha:

Care e diferenta dintre o blonda si o bruneta?

NICI UNA.

(asta ii cu dedicatie pentru Sorin- ca l-am barfit ca urmare a meilului de azi despre 'Wiki-Romanian profanities').

'Experienta Milano'

Dupa cum remarca sarmana Cristinica, trezita cu noaptea in cap sambata la 3 jumate sa ne duca la Brussels si apoi duminica dormind abia la 2 (sa ne aduca de la aeroport), trebe sa incep meilul de 'Milano' cu multumiri :).

lui Buni, ca fara ea nu ar fi existat mama si implicit eu :).
Roxanicii, fara de care nu ar fi existat ideea.
Cristinicii, fara de care nu ar fi existat excursia.
lui Vladimir, fara de care as fi dormit pe dom sau sub dom (ca la Scala n-am reusit sa intram).
lui Rares, fara de care nu ar fi existat biletul de avion.
lui Sorin, fara de care nu ar fi existat ideea sa il sun pe Rares.
lui Tonel, ca nu s-a suparat ca am amanat excursia la Munchen (din nou).
Adinei, ca o sarbatorit 3 ani de relatie si am amanat weekendul in Olanda din considerente de weekendul romantic in doi Adina si Emi.

Daca am uitat pe cineva, sigur o sa-mi aduceti voi aminte, plini de gratie ca si Cristinica :).


In orice caz, Vladimir (gazda noastra in Milano) este un tip admirabil, ceea ce n-as fi spus despre el inainte de excursia asta pe considerentul ca nu il cunosteam :).Mi-i greu sa cred ca ii asa mic (chiar asa! ) si totusi cu atata bun simt in legatura cu tot felu' de aspecte ale vietii. De ce spun asta?:) Pai pentru ca am ajuns sa discut (din preaplinul frustratii mele de auditor) despre sensul de a face ceea ce fac eu acum...sunt prea turata, cu motoarele la 110% capacitate (cum glumea un fost coleg). Iau totul in plin, toate dezamagirile profesionale, toate comentariile malitioase, totul are un impact nepermis de puternic asupra mea. Si cand cineva mai mic decat mine (si implicit cu mai putina experienta???) imi discuta chestiunile astea deschis si cu argumente solide ma opresc putin sa imi pun diverse probleme. Cum ar fi de ce? Ma rog, el estima ca intr-o luna am sa uit de 'experienta Milano' si am sa fiu exact la fel. Ma intreb daca nu mi-o ajuns o zi sa revin la starea initiala:)...predictia de o luna e cam generoasa...trebe sa las putin timpul sa treaca si sa analizez putin directia spre care ma indrept.

Dar cel mai important, in 'experienta Milano' am invatat urmatoarele:

1. ca se poate si altfel
2. ca e usor si normal sa fie si altfel
3. ca pierd niste momente frumoase din viata mea si nu castig mare lucru (pe termen scurt si pe termen lung deopotriva)
4. ca pragul meu de toleranta e prea ridicat si prin urmare imi ia foarte mult sa spun 'ho'
5. ca imi place sa ma bucur de oamenii si lucrurile din jurul meu si totusi nu o fac pentru ca sunt prinsa intr-o roata care nu se mai opreste
6. ca sunt singura care poate schimba starea de fapt si ca pana acum se pare ca nu am gasit motivatia sa o fac
7. ca poate ar fi timpul sa ma gandesc serios sa imi schimb domeniul de activitate cu totul
8. ca imi dirijez oboseala, frustrarile si nemultumirile exact catre oamenii (inocenti) care tin la mine si care nu merita 'deseurile' vietii mele emotionale
9. ca viata mea personala este absolut inexistenta si ca asta nu ma impiedica sa dau rateuri si pe plan profesional
10. ca am nevoie sa ma opresc din goana asta nebuna in care am intrat tocmai ca sa nu fiu nevoita sa ma opresc si sa reflectez la dezastrul emotional in care ma aflu
11. ca fuga nu e o solutie, desi pe termen scurt poate parea mai putin dureros sa te refugiezi in munca si invatat, pentru a evita astfel timpul petrecut in solitudine pentru a-ti pune ordine in viata sentimentala
12. ca tot ceea ce am inteles printr-un anumit gen de relatie cu un tip pe care inca il cred special nu a fost decat in capul meu si nu pot sa-i iert asta (desi nimeni nu poate fi gasit vinovat pentru ceea ce se desfasoara in universul meu interior)
13. ca punctul 12 de mai sus e paradoxal
14. ca imi fac rau singura in mod constant nereusind sa depasesc o idee generata de propriul meu exces de imaginatie
15. ca deciziile se poat lua si in legatura cu emotiile, pentru ca nu pot sa imi pun viata in paranteza pentru inca 3 ani pentru o himera, oricat de 'great pretender' as fi eu in cele din urma

Weekend la Milano

Azi mi-am petrecut 30 de minute planificand si executand planul de a-mi petrece weekendul la Milano, cu multumiri Roxanicii (Bucuresti), lui Rares (Luxembourg), lui Sorin (London), Cristinei (Luxembourg), Tonel (Munchen), Buni (Sebes), lui Vladimir(Milano).

O sa va povestesc aventurile extraordinare ale unui auditor in Milano atunci cand ma intorc.

Despre ACCA si alti demoni

sau cum ar spune un coleg, se stie el: 'lauda-ma gura!'.

Asta-i al doilea pe ziua de azi. Dupa o discutie scurta cu Tudor care ma felicita, se lauda singur, o lauda pe Elena si pe inca vre 3 din generatia noastra, se apuca sa imi povesteasca ce s-o-ntamplat dupa bunul obicei price: toti 'absolventii' au fost chemati la o sampanie sa fie felicitati de parteneri. Imi amintesc, inainte sa fi plecat, cu ce pompa mi se parea sarbatorit evenimentul si acum am nostalgii legate de chestiune...Mi-am dat seama ca sunt totusi affiliate impreuna cu primii din generatia noastra, dupa 2 rateuri uriase la taxe...si ma simt bine. De la Tudor, link sa ne vedem online si cred ca o sa fie prima si ultima data cand o sa-mi apara numele in Financial Times. Acuma trebe sa il zapacesc pe Rares sa-mi dea recomandare sa devin membru si sa pot sa imi pun charterholder dupa nume :)...Am crescut mare (???).

Linkul: https://www.acca-business.org/pls/ecommerce/epfpl001.p_results?p_client_type=GRAD&p_start=1320

Si sa-mi amintes sa-mi iau editia asta din FT sa mi-o inramez :).

Noutati despre Buni

Buni e ok, acuma in spital, face nu stiu ce injectii, vitamine si nu mai stiu cum i-au schimbat medicatia pentru palpitatii, pentru ca de-asta o ajuns de fapt la spital.

In rest, face plimbari pe acolo, imi povesteste ca ninge in Sebes, ca nu se plictiseste si ca ii aduce tusa mancare, pentru ca uneori mancarea de la spital nu e prea buna:).

Ma bucur ca in final i-au schimbat medicatia, pentru ca au reusit sa ii faca EKG in momentul de criza, altfel era greu sa vada ce si cum.

In rest, vesela ca de obicei, imi spunea ca unchiu face numa prostii.

Cam atata, am vrut numa sa anunt ca e bine, pentru ca lumea imi scrie si ma suna in legatura cu Buni de cand am postat ultima data.


La serviciu mult mai lejer, de exemplu acuma is acasa la pranz, si sper ca in weekend-ul asta sa nu lucrez si sa pot merge la Munchen la Tonel.

si asa si asa

mi-am luat ultimul examen de acca, cu cea mai mare nota de pana acum: is bucuroasa de 2 ori: o data ca am luat asa nota mare si a doua oara ca am terminat o data cu el!!

Buni in schimb s-o simtit asa rau si o ajuns la spital. Dar cel putin e ok si o sa-i fie mai bine pentru ca in sfarsit au reusit sa ii faca EKG atunci cand i se face rau...


Azi nu e o zi foarte buna. Nici foarte rea. Sa va rugati pentru Buni.

Preocupari necesare*

Musai sa scriu doua-trei randuri de control: nu am patit nimica, is bine mersi. Am inceput sa depasesc sentimentul de panica. Cel mai mult imi doresc sa nu trebuiasca sa lucrez in fiecare zi (adevarat ca azi doar 3 ore si ieri doar 4, dar e totusi weekend): visez la un weekend de 2 zile, in care sa nu vad laptop deloc. Preferabil sa ii vad pe Adina si pe Emi in Delft, sa vorbim de nunta ( a lor). Toata lumea rade de mine mai nou: cand is foarte foarte stresata, am inceput sa ma gandesc la insula ('my happy place'). O insula, soare, briza, cald, si eu nefacand nimic si negandindu-ma la nimic, eventual inotand in apa albastra. Problema cu insula este ca in orice tablou de genul asta apare si un rechin. De unde rezulta ca nu ma pot relaxa nici in imaginar. Si am fost asa de stresata ca am uitat sa rad. Dupa calcule precise facute cu un echer, am ajuns la concluzia ca nu am ras/nu m-am bucurat de nimic de aproape 3 luni. Am plans, in schimb, destul de mult. De ce naiba nu ma mai pot bucura de nimic?

*Copyright Adina B. (Paris)

Hm...la 6.30 dimineata la serviciu

Mi-am dat seama, in cele din urma, dupa 4 ani de cand am inceput sa lucrez, ca nu e sfarsitul lumii daca nu ma plac unii. Ma rog, daca nu ma place unii, poate ma plac altii.

Deocamdata ma chinui sa termin ce am de terminat. Is complet epuizata, am productivitate f mica si am fost invitata la o soiree intimiste (???) cu inghetata :). Sper la un weekend la Adina si Emi in Olanda, dar clientul o adus deadline-ul inainte cu o saptamana, deci probabil vom munci si sambata (cel putin).

Bogdan ma intreba daca am inceput sa invat la cfa :) hihi. Btw, felicitari lui Bogdan, care tocmai o fost admis la Harvard. Is foarte mandra de el :).