Musai sa scriu doua-trei randuri de control: nu am patit nimica, is bine mersi. Am inceput sa depasesc sentimentul de panica. Cel mai mult imi doresc sa nu trebuiasca sa lucrez in fiecare zi (adevarat ca azi doar 3 ore si ieri doar 4, dar e totusi weekend): visez la un weekend de 2 zile, in care sa nu vad laptop deloc. Preferabil sa ii vad pe Adina si pe Emi in Delft, sa vorbim de nunta ( a lor). Toata lumea rade de mine mai nou: cand is foarte foarte stresata, am inceput sa ma gandesc la insula ('my happy place'). O insula, soare, briza, cald, si eu nefacand nimic si negandindu-ma la nimic, eventual inotand in apa albastra. Problema cu insula este ca in orice tablou de genul asta apare si un rechin. De unde rezulta ca nu ma pot relaxa nici in imaginar. Si am fost asa de stresata ca am uitat sa rad. Dupa calcule precise facute cu un echer, am ajuns la concluzia ca nu am ras/nu m-am bucurat de nimic de aproape 3 luni. Am plans, in schimb, destul de mult. De ce naiba nu ma mai pot bucura de nimic?
*Copyright Adina B. (Paris)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment