Masina de carton

Cred ca am o masina de carton. De fapt, cred ca masina mea este facuta dintr-un material mai putin rezistent decat cartonul...foarte casabil.

Daaa...iarasi mi-am busit masina. Cam prin acelasi loc si in aceleasi circumstante ca si data trecuta. Ma intreb daca are sens sa o repar acuma sau sa astept sa revin din ro.

Ma mai intreb si unde voi locui...parca traiesc iara vremurile cand migram cu Roxanitza pe la prieteni (cel mai amuzant, cand am stat la Mihaitza si ii purtam papucii de casa-cam o data jumate cat piciorul meu- ca sa merg la magazin sa iau struguri :) )...

Sau cand aveam "toata casa" dupa mine in fiecare zi si ne sunam cu Roxanitza sa ne intrebam aproape in fiecare seara "no, acuma unde dormim"...nu stiu daca mi-o priit nomadismul, dar in mod cert mi-o dat abilitati de cassandra ...pentru ca faceam niste previziuni foarte exacte (si cu un ton foarte sec, fara sa accept sa fiu contrazisa) care s-au adeverit in totalitate....

Sau despre cum viata nu ne da niciodata ce vrem, dar uneori ceea ce ne face intr-adevar bine.

Am re-inceput sa fiu matinala, ajung in birou la 6.45. Ieri seara am plecat foarte tarziu acasa, si drept urmare dormeam la volan, asa ca zgomotul caracteristic de transformare la rece a carcasei masinii nu prea m-o surprins...vorba lui Sorin prima data cand am intrat in stalpul de stop ("am looooc! zbang!"), "asta n-o sa fie ultima...". Si asta are gura aurita :).

Printre altele, mi-or venit idei de facut copii. Paula spunea ca ii o epidemie de femei gravide. Intr-un fel, poate e din cauza crizei. Dar suntem intr-un spatiu francofon, femeile franceze is tot timpul gravide si cu o armata de copii dupa ele. Imi amintesc ca la un moment dat ma simteam ca intr-un film de groaza cand am mers la zoo in franta, era plin de copii care zbierau si fugeau in toate partile. Si apoi se aud niste anunturi, "micutul cutare o asteapta pe mamica lui la...". M-am ras, ma gandeam ca poate i-or pierdut intentionat, asa de variatie...

Dar ideile mele is bazate pe o chestie rationala. Daca nu ii fac acuma probabil ca va fi o diferenta de varsta asa de mare incat or sa ma enerveze foarte tare...stau acuma si ma gandesc ce greu e sa suporti copiii...hm. Si ce norocoasa e Ancutza ca le are pe mama si buni ca sistem de suport. Ok, cred ca de fapt nu vreau copii. Dar nici nu-mi dau seama exact ce vreau...poate ca asta e tot farmecul vietii :)...

Oricum, trebe sa revin la scris, ii datorez asta lu' mami lu' Cris :)...care vrea poza, dar eu ii dedic proza :)...

Gata, ma intorc la sapa...ca mintenas ii sara iara.