Nu stiu de ce, dar mai ales nu stiu cum. Nu am dormit si totusi m-am trezit brusc avand senzatia asta: senzatia asta de limite depasite. De nemarginire. De potential nerealizat. Mi-am amintit ce i-am spus unchiului meu acum 2 saptamani (unchi al meu care e pe cale sa implineasca rotunda si frumoasa varsta de 56 :) )...i-am spus ca are toata viata inainte.
Asa ca, brusc, toate problemele mi-au disparut. Sunt undeva pe un varf inalt, uitandu-ma in jos, fiind atenta sa nu ametesc si sa cad. Sau pregatindu-ma sufleteste sa cad, dar si sa ma bucur de senzatia incredibila din timpul caderii...cu vantul fluturandu-mi prin plete, pe un varf inlat, cu norii la orizont si cu o mare, nemarginita, nemarginita, nemarginita...
Pamantul e rotund? Budapesta e in Ungaria?
Cred ca urmatoarea pe lista trebe sa fie saritura cu coarda elastica...in gol. Sau macar cu parasuta...:)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment