astazi mi-am facut cafiaua asa cum o fac de obicei, pe soba, in ibric, geniala!! si o pun in termos si il las destupat. si ma invart in bucatarie si trag de o cutie si vars toata cafiaua prin toata bucataria. de fapt, exagerez, o vars prin jumatate din bucatarie...
am avut cateva secunde de panica, eram deja in intarziere. apoi ma apuc sa sterg, evident, ca ce era sa fac? si ma uit ce ramasese in termos, 3 guri de cafia...nu mai aveam timp sa fac alta. hm...imi pun peste ea o gramada de lapte :) si rezulta un lapte cu cafia, cam asa cum bea Deiutza :)...
si apoi, pe drum, in masina, mi-am adus aminte de Benoitzel...cum isi arunca el mainile in are privindu-ma facand cafiaua dimineata in ibric si cum ne-o luat cadou in casa un esspressor ca sa nu ne mai vada cu aceste obiceiuri est-europene:)...si cum statea acel esspressor ca suport de praf :)...la divortz, i-o revenit lu' Cris...ca doar nu era sa car dupa mine un obiect absolut inutil...
acuma ma gandesc sa imi iau un ibric din'ala de arama..."cand treci codrii de arama"...poate topeste Buni ala de facut tzuica, mi-ar iesi mai multe ibrice si as putea incepe, in sfarsit, o afacere...dar apoi din ce mai face tzuica de prune :)...plus ca nu stiu daca as avea musterii pentru cafiaua la ibric...tinerii astia din ziua de azi nu prea stiu ce-i bun :)...io, daca n'am ibric, prefer sa'mi fac cafiaua in oala pe soba. si inca ceva: eu nu cred in cacofonii, dar cred in aliteratii.
ma gandeam ieri ca daca ar trebui sa aleg foarte putine carti (definitia lui foarte putine e absolut subiectiva :) ) pe o insula pustie, nu as lasa acasa opera poetica a lui Eminescu sau a lui Blaga...poate l-as lua si pe Voiculescu...si pe Cosbuc. nu as fi zis despre mine ca is un suflet liric, dar intotdeauna m-o atras muzicalitatea poeziei si alaturarea fortata de idei din cauze de lipsa de rima...chestia asta genereaza, uneori voit, alteori nu, niste imagini la care nu m-as fi gandit absolut niciodata...auzi, cum sa ii creasca luceafarului aripile in cer in timp ce porneste...bizareria lumii...dar imaginea e nepretuita...un fel de incununare a libertatii...suflet neincatusat...ce poate fi mai permanent decat imaginea cresterii in miscare...oare dumnezeu e dinamic sau static? sau le contine pe amandoua?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment