hmmmmm

venisem acasa cu ideea sa scriu un post lung. adica plecasem la birou, pe ploaie, cu ideea sa vin acasa sa scriu. si acuma am uitat complet despre ce am vrut sa scriu :).

asa ca o sa scriu despre lucrurile la care ma gandesc acuma, nu neaparat despre lucrurile interesante pe care ma gandisem sa le impartasesc anterior.

dupa o luna jumate de ignorat ecranul calculatorului am o durere teribila de cap in momentul in care trebuie sa stau 8 ore pe zi in fata ecranului.

in 30 de minute am zis ca merg cu fetele la S&City2 sa vad hainele cu cre le-or imbracat pe fetele alea iara. dar e asa aiurea, ca ploua foarte foarte tare. si pentru ca ploua, nici macar nu ma pot bucura de terasa geniala pe care o am la noua mea locuinta temporara.

intre altele, mai nou citesc superfreakonomics (levitt) si istoria romanilor povestita celor tineri (djuvara).

mi-am planificat excursie la Adina si Emi pt ca e ziua lui Emi sambata...o sa plec de vineri, dar imi duc munca de weekend cu mine.
alte noutati. Ema imi scrie din state si incercam sa planificam road trip-ul din Norvegia.

trebe sa revin cu un articol despre casa. am o problema. nu mai simt ca apartin nici unui loc. sebes, desi centrum mundi (scria o prietena la un moment dat: "casa e locul in care crestem mari asteptand sa il parasim si locul in care asteptam sa ne intoarcem in timp ce imbatranim"... mi se pare asa o ilustrare perfecta a ideii "a quoi bon quitter coasta boacii"...), parca nu ma mai incape. nu-s fericita nici acolo, dar nici aici...

am senzatia ca is in cautarea timpului trecut si io. nu reusesc sa ma relaxez deloc...de unde dureri fizice. nu mai reusesc sa scap de planuri, idei, liste si lucruri care "trebuie". nu-mi place ca am crescut mare. of. daca as putea da timpul inapoi, sa fiu din nou in faza in care nu am nici o grija.

nu vreau sa fiu pesimista si neinteligenta si neinteresanta si de-a dreptul patetica. dar acuma nu prea am chef decat sa stau. si nu reusesc sa ma conving ca merita sa stau. dar nu reusesc sa ma conving nici ca merita sa continuu. asa ca is "intre". tot in starea aia de imponderabilitate. parca mi-o aspirat ceva sufletul. un aspirator urias. oare Dumnezeu e un aspirator urias care ne absoarbe sufletele pe masura ce trece timpul? ca eu in Diavol nu cred, Dumnezeu il contine, asa ca ce sens are sa vorbim de o entitate fara putere de decizie si care nu influenteaza mersul lucrurilor??

sau avem liber arbitru? ce e ala? sau, cum se manifesta, ca sa il pot defini. ce pot, de fapt, alege. si daca nu aleg, atunci ce? is in stare. damnabila. asa ma simt. neaparabila. ingrozitor de plictisita de existenta cotidiana. n-am avut niciodata cuvinte ca sa descriu aberatiile propriei existente.

ma duc sa ma spal pe dinti. sau pe zimti, cum ar zice the Gloria :).

**** interesant: http://www.telegraph.co.uk/science/7779290/Generation-me-students-have-less-empathy-than-20-years-ago.html