california dreamin'

am atatea chestii care mi se invartesc in cap in legatura cu filmul asta, ca nu stiu de unde sa incep, ce sa spun si unde sa ma opresc, sau daca sa ma opresc.

ma gandesc la filme romanesti, la faptul ca nu-mi plac deloc filmele romanesti, care incearca sa readuca in prim-plan diverse lucruri din trecut. am incercat sa privesc doar in fata si mi-am dat seama ca in felul asta nu mai stiu in curand cine sunt. sunt o masina de auditat, care nu face altceva 7 zile din 7, 24 din 24, cu pauze obligatorii pentru dormit si masa, ca orice masina care trebuie intretinuta pentru performante maxime.

filmul asta mi-o reamintit o multime de chestii, mi-o reamintit ca fara sa ne recuperam trecutul uitam cine suntem. ca reprimam niste perioade din viata noastra, uneori fara sa ne dam seama ca o facem si apoi ne regasim la rascruci nestiind incotro sa o apucam, tocmai pentru ca am uitat cine suntem. am uitat ce ne face sa functionam, ce ne face sa credem ca am gasit un sens in lucrurile si oamenii din jurul nostru. Benoit remarca de foarte multe ori ca nu imi plac oamenii, am o problema cu oamenii, si tot timpul o arat. de exemplu aseara am descoperit (cand am fost intr-un 'fel de' club), ca nu-mi place deloc. poate ca imi placea la 16 ani, poate imi placea si la 21, nu reusesc sa-mi amintesc nici asta, dar acum, acum, nu stiu, parca ma enerveaza din ce in ce mai tare. singurul lucru amuzant pe care am reusit sa il fac acolo a fost sa observ comportamentul celorlati. poate si pentru ca eram sofer si nu puteam sa beau, dar cred ca alcoolul este cea mai proasta solutie pentru evadarea din realitate si pentru ignorarea nevoilor fundamentale. am nevoie de multe chestii si niciuna dintre ele nu se regaseste in bar, sau in club. poate s-ar regasi, daca as fi eu altfel, sau daca ar fi altii oamenii din jurul meu. sau poate nu sunt eu facuta pentru asta...oricum. atatea si atatea povesti mi s-au perindat prin fata ochilor in timpul filmului, atatea si atatea ramificatii, legate nu de film, ci de oameni pe care ii stiu, oameni langa care am trait, oameni pe care ii iubesc...oameni care m-au influentat intr-un fel sau altul. lumea din filmul ala este lumea in care am trait, poate putin alta structura, alte personaje, alta locatie, dar aceleasi gesturi, aceleasi stereotipii, aceleasi mituri perpetuate, aceleasi idei in fata acelorasi lucruri. aceleasi perdele si aceleasi masini. lumea asta ma defineste intr-un fel profund, si asta nu se poate schimba cu nici o pereche scumpa de pantofi, cu nici o certificare nu stiu de care, cu nici o masina. sunt un om care a trait california dreamin', poate fara violenta din final, sau toate detaliile filmului, dar cu ambianta filmului, surprinsa intr-un mod care pe jumatate ma sperie, pe jumatate ma umple de admiratie, ca o realizare artistica remarcabila.

trebuie sa dau acest film tuturor prietenilor mei care nu sunt romani, nu voi reusi sa trasmit tot ceea ce vreau, dar e cea mai apropiata radiografie a comportamentului cotidian romanesc. replica memorabila: 'andrei, te cauta fata lui doiaru!' ...:)