Mi-am dat seama ce mult m-am schimbat cand m-am trezit azi dimineata si am vazut asfaltul din fata casei alb. Perspectiva de a lua autobuzul din cauze de gheata pe sosea m-a determinat sa-mi pun intrebarea ce autobuz merge la mine la birou:). Asa mi-am dat seama ca nu am fost altfel decat in masina la noul loc de munca... (2 luni aproape). Apoi, cand mi-am dat seama ca unul dintre lucrurile care imi plac dimineata este sa-mi fac un esspreso si sa mi-l pun in cana de masina si unul dintre lucrurile care nu imi plac dimineata este ca inghetz in masina pana dau jos florile de gheatza de pe parbriz, am realizat ca lucrurile astea nu mi se intamplau cu putina vreme in urma.
Poate n-ar trebui sa spun asta, dar ma trezesc de multe ori pe sosea, spre si dinspre serviciu, sau mai stiu eu unde circul, si nu-mi dau seama cum am ajuns acolo...totul e prea automat si parca dintotdeauna...dar nu e dintotdeauna. Nu demult habar n-aveam cand si cum sa schimb vitezele:), si imi sunt martori destui oameni ca in curbe imi aruncam toate lucrurile si pasagerii prin masina :).
Partea negativa e ca nu-mi dau seama cand si cum mi se intampla niste lucruri. E bine, in alt fel, pentru ca si perioadele mai dificile vor trece la fel...de repede. Sau timpul se dilata cand nu ne simtim bine? :)
O sa va tin la curent cu lista de lectura, bazata pe cumparaturile din Carturesti, si am senzatia ca va urma un sir lung de postari plin de 'cotidiene', nimic spectaculos ...sau chiar nimic :).
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Mi'i dor de tine tuh.
Post a Comment