Lucian Ban
Sam Newsome
Alex Harding
Sorin Romanescu
John Herbert
Willard Dyson
Au prelucrari dupa 'o ce veste minunata' si melodia de generic de la tazaur folcloric.
Mai au concerte in Rotterdam, Paris, Brussels si inca in vreo cateva orase europene in urmatoarea saptamana.
Cotidianul dixit:
http://www.cotidianul.ro/jazmanii_newyorkezi_ne_au_colindat_cu_doua_luni_mai_devreme-61615.html
Impresiile mele: zambeam fara sa vreau:).
PS: multumiri Arcadiei, fara de care aceasta seara romaneasca la Dudelange city n-ar fi existat.
Wednesday, October 22, 2008
Tuesday, October 21, 2008
O CASA DE COSMAR.
in asta traim cu cris si benoit de ceva vreme. prima data au cedat spoturile din sufragerie. acum au inceput sa cedeze si cele din camera mea. apoi a venit randul caloriferului din camera mea. intr-o zi ne-au taiat curentul de tot, si am stat o noapte intreaga pe intuneric, am facut dusch pe intuneric si baia nu are nici macar fereastra. acum a picat curentul, de tot, nu mai aveam deci nici calorifer electric sa ma incalzesc in mansarda. aveam o lumanare, luata cadou pentru cris, am gasit si chibrituri, cu greu. am pus-o in baie ca lumina din baie a cedat de tot, asta a provocat scurt circuitul. in restul casei merge lumina acum, am umblat la panoul electric de jos de la subsol. acum doua zile am inundat-o pe vecina de jos. cris se intreaba pe buna dreptate: de ce noi?? de ce noi??
am decis sa vedem cum facem sa avem o menajera pentru ca nici una dintre noi nu mai vrea sa frece prin baie in aburi de detergenti, iar benoit oricum nu stie ce e ala domestos.
frigiderul inca nu a cedat, dar ma astept sa o faca din clipa in clipa. nu mai conteaza ca nu am usa sau ca nu am dulap unde imi pot agata hainele.
important e sa reusesc sa parcurg materia la CFA, ca deja intru in panica. nu ma pot ingrijora de atatea lucruri in acelasi timp, pana si eu, campionul stresului, cedez in cele din urma. in seara asta, cand se stresa cris sa repare lumina, eu radeam in continuu si nu ma puteam opri.
am decis sa vedem cum facem sa avem o menajera pentru ca nici una dintre noi nu mai vrea sa frece prin baie in aburi de detergenti, iar benoit oricum nu stie ce e ala domestos.
frigiderul inca nu a cedat, dar ma astept sa o faca din clipa in clipa. nu mai conteaza ca nu am usa sau ca nu am dulap unde imi pot agata hainele.
important e sa reusesc sa parcurg materia la CFA, ca deja intru in panica. nu ma pot ingrijora de atatea lucruri in acelasi timp, pana si eu, campionul stresului, cedez in cele din urma. in seara asta, cand se stresa cris sa repare lumina, eu radeam in continuu si nu ma puteam opri.
Sunday, October 19, 2008
diverse
Ce mai faci Cris?
Pipi!
Asta e un final absolut genial pentru o saptamana de poveste. La 21.40 cand am intrat in casa (duminica seara), am gasit in usa urmatorul bilet : call me asap XXXXXXXX c. C***** (my landlord)…am sunat, evident, discutia urmatoare:
Scuza-ma, nu am vazut biletelul, am plecat toti 3 la film, abia acum am revenit….a, pai madam XXXX (vecina de sub noi), m-a sunat ca este o scurgere si am venit in 10 minute si am batut la usa si ea mi-a spus ca sunteti acasa, si apoi am folosit cheia mea si am intrat (??), (paranteza: pana aici toate bune, am facut curat vineri, deci nu era casa cu susu-n jos, ca de obicei…dar tot era apa-n baie, ca facusem dusch si fugisem la film, n-am apucat sa dau cu mopu, ca n’asteptam proprietara). Am intrat si era plin de apa in baie pe jos…pai apa aia nu avea cum sa curga la etajul inferior era doar apa care o curs cand am coborat eu din dusch. Atat de putina era. Si totusi era plin de apa. Dar apa aia nu avea cum sa curga la etajul de jos, ca nu era destula ca sa curga, in primul rand. Nu ne intelegem, sa vin sa mai vad o data. Acuma, sunt acasa, nu ma deranjeaza. Nu, e tarziu vin maine, cam pe la ce ora? Pai eu ajung la 10 jumate acasa, sau poate si mai tarziu...dar poate e Cris, asa pe la 8 jumate...oki, deci vin maine sa vad. Nici o problema.
Asa o sa-i spunem si de caloriferul din camera mea care nu merge deloc, deci eu locuiesc actualmente intr-un ghetzar si ii spunem si de spoturile de sus, de care ii spunem de 4 luni!!!
Si mai ales apa aia care e peste tot cand fac eu dusch. Poate ar trebui sa nu mai fac dusch deloc, se pare ca apa este pe terminate pe planeta, norocu nostru ca se mai topeste calota glaciara...da asa cel putim vom putea mere cu su’marinu la polu nord...in fine.
Imediat dupa discutia cu C*****, suna telefonu, eu credeam ca se razgandise, dar era Arcadia. Eram putin nedumerita, avand in vedere ora ...raspund. Arcadia si Alexandru tocmai fusesera la un concert de jazz si formatia respectiva vine in 2 zile in Dudelange, unde altundeva?? Si s-au gandit ei sa mergem si noi sa-i vedem pe jazzmani...ii gugaluiesc maine si poate dau si niste telefoane sa vedem daca or mai fi bilete, daca nu, incercam fara, ca dor’ suntem romani...pentru ca mi s-o parut un gest foarte foarte dragutz, m-am gandit sa le raspund cu o amabilitate si sa le recomand filmul pe care l-am vazut in seara asta cu roomies (Cris si Benoit). De fapt, varianta oficiala este ca Benoit ne-o scos pe noi fetele la un film, suspans, foarte fain. Nu m’asteptam deloc din partea lu’ Benoit sa ne duca la un film care sa imi si placa:), dar de data asta le-o cam nimerit :). Filmul se numeste Appaloosa si o rulat in Lux in cadrul unui gen de festival. Cred ca ii unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultima vreme, si musai sa-mi iau dividiul (sau sa ii rog pe Rares sau Sorin sa-l downloadeze de pe disi:) ). Am avut un ranjet pe fata de la o ureche la cealalta pe toata durata filmului (este un western), cu Ed Harris, Jeremy Irons, Viggo Mortensen, Renée Zellweger. Viggo Mortensen chiar are voce, sau cel putin in rolul asta nu pare a nu avea voce, iar Renée Zellweger este incredibil de urata. Una peste alta, un film la care merita sa te uiti. Personajul lui RZ era un fel de antierou feminin, sau nu stiu cum sa-l denumesc, un fel de femeia visurilor eroului masculin, de fapt o individa care se culca cu oricine apuca, dar nu era vina ei si totul era datorat extremei vulnerabilitati a acestei individe. Genial rolul...:). Imdb says: http://www.imdb.com/title/tt0800308/
Printre altele, saptamana asta mi-am gasit si vocatia: am fost la Dinant la training, de data asta ca trainer. Locul ala imi place la fel de mult cum imi placea si inainte...nici nu ma mir ca e plin de cupluri de pensionari englezi, castelul ala in padure, toamna, cu restaurantul de unde vezi toata padurea in tonuri de maro si galben este de vis...cafelutza la 11 la brunch, ceaiul la 5 in sufragerie...elevii francezi beti mortal (am scapat de ‚duty’ sa-i supravehez in vreo seara, i’am lasat pe baieti sa se ocupe de asta si se pare ca toate serile au sfarsit cu sute de sticle de bere in camera vreunuia dintre ei...am vazut si dovezi fotografice ulterior:) ). Am avut o echipa de frenchies numai pentru mine, si, in ciuda temerilor Evelynei, m-am descurcat binisor cu umorul lor deocheat. M-am atasat chiar prea tare de ei, mai ales avand in vedere ca voi pleca din firma in 2 saptamani. Foarte inteligenti si extrem de ‚pe faza’, destul de greu sa tin pasul cu ei. Cea mai dificila era competitia dintre ei, si singurul mod in care am reusit sa o scot la capat a fost prin a ma chinui in permanenta sa fiu ‚fair’ sau sa ii las pur si simplu pe ei sa isi faca regulile si sa decida...antieroul, in ochii lor, era cel care spunea ‚ eu sunt legea aici, ce spun eu, aia este’ (era unul dintre traineri, erau copiii asa suparati si se simteau asa nedreptatiti...:) ). Mi-am dat seama, printre altele, ca imi place foarte mult de mine:).
Chestii negative: mi-o stricat seara o managera nemtoaica, cu care am intrat in polemici ( ca mai bine meream sa dorm) si chiar daca ne am daspartit prietene, eu tot cu dureri de cap si insomnii am ramas. Am vorbit cu Roxanica la telefon, i-am spus pasul, ea mi-o spus bancu’ ala cu vaca(* cica un taran mere la altu: auzi, ma ioane, vaca ta o avut boala asta, **** (boala de vaca)??, da ma gheorghe, o avut! Si ce i-ai dat? Pai uite i-am dat ****(nume de medicament de vaca) dupa cateva zile vine Gheorghe inapoi la Ioane, pai uite ma Ioane ca i-am dat si eu la vaca mea medicamentu’ ala si vaca mea o murit! Apai ma Gheorghe si a mea o murit! ), in sensu ca si ea face exact la fel (adica intra in polemica, in mod inutil, se supara, se-mpaca, zambeste la final, merge acasa, se supara ca o intrat in polemica, o doare stomacu’, nu poate dormi, se tot gandeste...) deci in final si vaca mea, ca si vaca Roxanei, o murit :)....
M-am pregatit sufleteste sa infrunt persoana care e responsabila de hr la firma la care inca lucrez. Desi au fost discutii peste discutii peste discutii, singura replica a tipei o fost : ‚ ce pacat ca nu poti fi si acolo si aici, asta-i problema in audit’ ( ca eu le spusesem copiiilor mei ca nu pot sa fiu in grupa lor la concurs, ca ma pusesera astia si in juriu).
Una peste alta, am scapat usor, de-abia astept sa ma mut, cu CFA is in aer, ca am invatat foarte putin si si ce am invatat am uitat...iar de maine incep iar zilele de stat la birou...
Dar creca am decis ca vreau sa ma fac profa...:). Mi-ar trebui totusi un aparat din’ala cum avea Darth Vader, ca am nitelus probleme cu volumul la voce :)...
Pipi!
Asta e un final absolut genial pentru o saptamana de poveste. La 21.40 cand am intrat in casa (duminica seara), am gasit in usa urmatorul bilet : call me asap XXXXXXXX c. C***** (my landlord)…am sunat, evident, discutia urmatoare:
Scuza-ma, nu am vazut biletelul, am plecat toti 3 la film, abia acum am revenit….a, pai madam XXXX (vecina de sub noi), m-a sunat ca este o scurgere si am venit in 10 minute si am batut la usa si ea mi-a spus ca sunteti acasa, si apoi am folosit cheia mea si am intrat (??), (paranteza: pana aici toate bune, am facut curat vineri, deci nu era casa cu susu-n jos, ca de obicei…dar tot era apa-n baie, ca facusem dusch si fugisem la film, n-am apucat sa dau cu mopu, ca n’asteptam proprietara). Am intrat si era plin de apa in baie pe jos…pai apa aia nu avea cum sa curga la etajul inferior era doar apa care o curs cand am coborat eu din dusch. Atat de putina era. Si totusi era plin de apa. Dar apa aia nu avea cum sa curga la etajul de jos, ca nu era destula ca sa curga, in primul rand. Nu ne intelegem, sa vin sa mai vad o data. Acuma, sunt acasa, nu ma deranjeaza. Nu, e tarziu vin maine, cam pe la ce ora? Pai eu ajung la 10 jumate acasa, sau poate si mai tarziu...dar poate e Cris, asa pe la 8 jumate...oki, deci vin maine sa vad. Nici o problema.
Asa o sa-i spunem si de caloriferul din camera mea care nu merge deloc, deci eu locuiesc actualmente intr-un ghetzar si ii spunem si de spoturile de sus, de care ii spunem de 4 luni!!!
Si mai ales apa aia care e peste tot cand fac eu dusch. Poate ar trebui sa nu mai fac dusch deloc, se pare ca apa este pe terminate pe planeta, norocu nostru ca se mai topeste calota glaciara...da asa cel putim vom putea mere cu su’marinu la polu nord...in fine.
Imediat dupa discutia cu C*****, suna telefonu, eu credeam ca se razgandise, dar era Arcadia. Eram putin nedumerita, avand in vedere ora ...raspund. Arcadia si Alexandru tocmai fusesera la un concert de jazz si formatia respectiva vine in 2 zile in Dudelange, unde altundeva?? Si s-au gandit ei sa mergem si noi sa-i vedem pe jazzmani...ii gugaluiesc maine si poate dau si niste telefoane sa vedem daca or mai fi bilete, daca nu, incercam fara, ca dor’ suntem romani...pentru ca mi s-o parut un gest foarte foarte dragutz, m-am gandit sa le raspund cu o amabilitate si sa le recomand filmul pe care l-am vazut in seara asta cu roomies (Cris si Benoit). De fapt, varianta oficiala este ca Benoit ne-o scos pe noi fetele la un film, suspans, foarte fain. Nu m’asteptam deloc din partea lu’ Benoit sa ne duca la un film care sa imi si placa:), dar de data asta le-o cam nimerit :). Filmul se numeste Appaloosa si o rulat in Lux in cadrul unui gen de festival. Cred ca ii unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultima vreme, si musai sa-mi iau dividiul (sau sa ii rog pe Rares sau Sorin sa-l downloadeze de pe disi:) ). Am avut un ranjet pe fata de la o ureche la cealalta pe toata durata filmului (este un western), cu Ed Harris, Jeremy Irons, Viggo Mortensen, Renée Zellweger. Viggo Mortensen chiar are voce, sau cel putin in rolul asta nu pare a nu avea voce, iar Renée Zellweger este incredibil de urata. Una peste alta, un film la care merita sa te uiti. Personajul lui RZ era un fel de antierou feminin, sau nu stiu cum sa-l denumesc, un fel de femeia visurilor eroului masculin, de fapt o individa care se culca cu oricine apuca, dar nu era vina ei si totul era datorat extremei vulnerabilitati a acestei individe. Genial rolul...:). Imdb says: http://www.imdb.com/title/tt0800308/
Printre altele, saptamana asta mi-am gasit si vocatia: am fost la Dinant la training, de data asta ca trainer. Locul ala imi place la fel de mult cum imi placea si inainte...nici nu ma mir ca e plin de cupluri de pensionari englezi, castelul ala in padure, toamna, cu restaurantul de unde vezi toata padurea in tonuri de maro si galben este de vis...cafelutza la 11 la brunch, ceaiul la 5 in sufragerie...elevii francezi beti mortal (am scapat de ‚duty’ sa-i supravehez in vreo seara, i’am lasat pe baieti sa se ocupe de asta si se pare ca toate serile au sfarsit cu sute de sticle de bere in camera vreunuia dintre ei...am vazut si dovezi fotografice ulterior:) ). Am avut o echipa de frenchies numai pentru mine, si, in ciuda temerilor Evelynei, m-am descurcat binisor cu umorul lor deocheat. M-am atasat chiar prea tare de ei, mai ales avand in vedere ca voi pleca din firma in 2 saptamani. Foarte inteligenti si extrem de ‚pe faza’, destul de greu sa tin pasul cu ei. Cea mai dificila era competitia dintre ei, si singurul mod in care am reusit sa o scot la capat a fost prin a ma chinui in permanenta sa fiu ‚fair’ sau sa ii las pur si simplu pe ei sa isi faca regulile si sa decida...antieroul, in ochii lor, era cel care spunea ‚ eu sunt legea aici, ce spun eu, aia este’ (era unul dintre traineri, erau copiii asa suparati si se simteau asa nedreptatiti...:) ). Mi-am dat seama, printre altele, ca imi place foarte mult de mine:).
Chestii negative: mi-o stricat seara o managera nemtoaica, cu care am intrat in polemici ( ca mai bine meream sa dorm) si chiar daca ne am daspartit prietene, eu tot cu dureri de cap si insomnii am ramas. Am vorbit cu Roxanica la telefon, i-am spus pasul, ea mi-o spus bancu’ ala cu vaca(* cica un taran mere la altu: auzi, ma ioane, vaca ta o avut boala asta, **** (boala de vaca)??, da ma gheorghe, o avut! Si ce i-ai dat? Pai uite i-am dat ****(nume de medicament de vaca) dupa cateva zile vine Gheorghe inapoi la Ioane, pai uite ma Ioane ca i-am dat si eu la vaca mea medicamentu’ ala si vaca mea o murit! Apai ma Gheorghe si a mea o murit! ), in sensu ca si ea face exact la fel (adica intra in polemica, in mod inutil, se supara, se-mpaca, zambeste la final, merge acasa, se supara ca o intrat in polemica, o doare stomacu’, nu poate dormi, se tot gandeste...) deci in final si vaca mea, ca si vaca Roxanei, o murit :)....
M-am pregatit sufleteste sa infrunt persoana care e responsabila de hr la firma la care inca lucrez. Desi au fost discutii peste discutii peste discutii, singura replica a tipei o fost : ‚ ce pacat ca nu poti fi si acolo si aici, asta-i problema in audit’ ( ca eu le spusesem copiiilor mei ca nu pot sa fiu in grupa lor la concurs, ca ma pusesera astia si in juriu).
Una peste alta, am scapat usor, de-abia astept sa ma mut, cu CFA is in aer, ca am invatat foarte putin si si ce am invatat am uitat...iar de maine incep iar zilele de stat la birou...
Dar creca am decis ca vreau sa ma fac profa...:). Mi-ar trebui totusi un aparat din’ala cum avea Darth Vader, ca am nitelus probleme cu volumul la voce :)...
Thursday, October 9, 2008
Sunday, September 28, 2008
Wednesday, September 24, 2008
Un hipopotam cu picioare de omida si cerculete albe
Ce genereaza dorul? Cum ni se face dor ce cineva, sau de ceva? Care din simturile noastre este setat sa declanseze dorul? Mirosul? Puternic...Vazul? uneori...
De exemplu.
Stateam in pat si ma intindeam (ca o pisica:) ) si am atins din greseala perna mea in forma de hipopotam rosu cu cerculete albe. Era foarte cald pentru ca pe jumatate era sprijinit de calorifer. Am sarit instant din pat, pentru ca am avut impresia ca am dat cu piciorul in motan, si pentru o fractiune de secunda nu am inteles ce cauta motanul in Luxembourg. Motanul e bine mersi acasa la Sebes, are de grija de buni si toarce cu harnicie.
Daca as face un eseu despre geneza dorului, ar trebui sa cuprinda, printre altele:
Memoria pielii. Pielea isi aminteste cel mai bine...
Memoria nasului.
Memoria degetelor. Hm...
Gustul.
Lumina.
Sunete.
Combinari de 10 luate cate 2, 3, 4, ...
Cum casca o pisica?
Gustul unor pere culese cu un par de 2 metri cu un borcan legat in varf.
Perina.
Picioare in sosete de lana pe soba de teracota.
Miros de haine inghetate puse la uscat afara.
Cartofi copti in soba.
Must.
Cules de papadie sa faci coronita.
Hai sa viezi nielutii!
Pielea.
Fratele meu de cruce.
Vinete coapte pentru zacusca.
Puisorii abia scosi din ou. Panditi de motan.
De exemplu.
Stateam in pat si ma intindeam (ca o pisica:) ) si am atins din greseala perna mea in forma de hipopotam rosu cu cerculete albe. Era foarte cald pentru ca pe jumatate era sprijinit de calorifer. Am sarit instant din pat, pentru ca am avut impresia ca am dat cu piciorul in motan, si pentru o fractiune de secunda nu am inteles ce cauta motanul in Luxembourg. Motanul e bine mersi acasa la Sebes, are de grija de buni si toarce cu harnicie.
Daca as face un eseu despre geneza dorului, ar trebui sa cuprinda, printre altele:
Memoria pielii. Pielea isi aminteste cel mai bine...
Memoria nasului.
Memoria degetelor. Hm...
Gustul.
Lumina.
Sunete.
Combinari de 10 luate cate 2, 3, 4, ...
Cum casca o pisica?
Gustul unor pere culese cu un par de 2 metri cu un borcan legat in varf.
Perina.
Picioare in sosete de lana pe soba de teracota.
Miros de haine inghetate puse la uscat afara.
Cartofi copti in soba.
Must.
Cules de papadie sa faci coronita.
Hai sa viezi nielutii!
Pielea.
Fratele meu de cruce.
Vinete coapte pentru zacusca.
Puisorii abia scosi din ou. Panditi de motan.
Monday, September 22, 2008
O senzatie
Scriam ‚expected loss given default’ cand mi-am dat seama ca nu are nici un sens. Mi-a trecut o imagine prin fata ochilor: undeva intr-un satuc de pe malul lacului Constanz, in apropiere de St. Gallen este o casa de batrani. Si am imaginea lor in minte, intr-o noapte de august, in jurul orei 22.00. Mangaiasem o pisica si mergeam pe strada negandindu-ma la nimic. Si am vazut luminile aprinse si niste oameni la o masa, si mi-am dat seama ca erau ingrijitorii, si toata realitatea din jur s-a destramat brusc. Apoi am vazut alta pisica si m-am jucat cu ea si am uitat imaginile si senzatia.
Si azi am avut exact aceeasi senzatie ca si atunci, de nonsens, si nu mai este nici o pisica aici.
Si azi am avut exact aceeasi senzatie ca si atunci, de nonsens, si nu mai este nici o pisica aici.
Sunday, September 21, 2008
Despre frumusete si modestie
Astazi, la un pranz romantic de vinete cu rosii pregatit de Cris, am abordat subiectul frumusetii feminine. Din punctul ei de vedere, imi lipseste cu desavarsire simtul estetic (si al masurii :)) ) si sustin fara nici o urma de obiectivitate ca orice femeie e frumoasa. Se pare ca in domeniul frumusetii masculine sunt mult mai exigenta, pentru ca foarte rar o auzit vreun comentariu laudativ din partea mea. Asa ca am fost neoita sa-i explic teoria lu’ unchiu’ legata de barbati: ‚frumos sa fie, ca prosti is toti!’ (unchiu’, nu eu:)) ). Am incercat apoi sa ma psihanalizam impreuna si am ajuns la concluzia ca toate femeile is frumoase, din punctul meu de vedere, dar tot eu is cea mai frumoasa, tot din punctul meu de vedere:). Moment in care am simtit o unda de acuzatie de lipsa de modestie. Si cum modestia e o virtute, pe care aparent mi-o doresc, am inceput sa ma intreb de unde atata lipsa de modestie. N-am ajuns la o concluzie relevanta in nici un caz, Cris pleaca prin Belgia in curand, si eu chiar incep sa invat. Asa ca dezbaterea s-o cam terminat in coada de peste.
Friday, September 19, 2008
Un prieten. O problema.
Am un prieten. Inainte sa continuu, urmatoarea remarca poate ajuta la intelegerea textului: fac si am facut intotdeauna distinctie intre prieten si iubit.
Acest prieten este special. Este special in sine si relatia mea cu el este speciala. Pot spune ca a jucat si joaca un rol catalizator. E un fel de oglinda. O reflexie, o reflectie. As fi vrut sa fiu el, daca nu as fi fost eu. De fapt, asta il defineste. Toti prietenii ma reflecta intr-o anumita masura, dar unul este un factor de schimbare; sa-i spunem, pentru usurinta intelegerii poeziei ascunse a textului, vector de directie:). El isi spune axis mundi*.
M-am tot gandit in ultima vreme de ce nu am scris/scriu despre el. N-am scris niciodata un articol despre el; nici macar nu l-am mentionat tangential. Si totusi, ca timp, joaca un rol foarte important in viata mea; e semnificativa si productia de idei/comunicare pe unitate de timp (ideile mele, pe el il pot acuza de parcimonie uneori :) - oare asta inseamna ca am o relatie cu mine insami?:)) ).
Proabil ca e deja evident ca toate entitatile din viata mea se perinda prin cele scrise de mine. Este o fauna bogata si interesanta. M-am intrebat de ce nu il scot din relatia speciala sa il pun undeva, ca pe un fluture in colectie. Si pentru ca mi se parea un caz particular, o exceptie nepermisa, am incercat sa imi dau seama daca mai este cineva despre care nu pot scrie. De fapt, conform teoriei mele, cineva despre care nu vreau sa scriu. Si este. Mi-am dat seama ca nu vreau sa o fac pentru ca as pierde ceva important pentru mine si nu as castiga nimic. Asa ca nu o voi face.
Atat am vrut sa spun. Ca am un prieten.
Si poate am si o problema.
* Am folosit un eufemism.
Acest prieten este special. Este special in sine si relatia mea cu el este speciala. Pot spune ca a jucat si joaca un rol catalizator. E un fel de oglinda. O reflexie, o reflectie. As fi vrut sa fiu el, daca nu as fi fost eu. De fapt, asta il defineste. Toti prietenii ma reflecta intr-o anumita masura, dar unul este un factor de schimbare; sa-i spunem, pentru usurinta intelegerii poeziei ascunse a textului, vector de directie:). El isi spune axis mundi*.
M-am tot gandit in ultima vreme de ce nu am scris/scriu despre el. N-am scris niciodata un articol despre el; nici macar nu l-am mentionat tangential. Si totusi, ca timp, joaca un rol foarte important in viata mea; e semnificativa si productia de idei/comunicare pe unitate de timp (ideile mele, pe el il pot acuza de parcimonie uneori :) - oare asta inseamna ca am o relatie cu mine insami?:)) ).
Proabil ca e deja evident ca toate entitatile din viata mea se perinda prin cele scrise de mine. Este o fauna bogata si interesanta. M-am intrebat de ce nu il scot din relatia speciala sa il pun undeva, ca pe un fluture in colectie. Si pentru ca mi se parea un caz particular, o exceptie nepermisa, am incercat sa imi dau seama daca mai este cineva despre care nu pot scrie. De fapt, conform teoriei mele, cineva despre care nu vreau sa scriu. Si este. Mi-am dat seama ca nu vreau sa o fac pentru ca as pierde ceva important pentru mine si nu as castiga nimic. Asa ca nu o voi face.
Atat am vrut sa spun. Ca am un prieten.
Si poate am si o problema.
* Am folosit un eufemism.
Thursday, September 18, 2008
On the subject of naming cars
Today was a most typical day. Training, therefore intercultural exchanges, namely learning about Scotts and Scottish stuff, particulary Lochs and the Mackenzie stronghold:).
Also, today we had a most heated debate on giving names to our cars as if they were some kind of beings. Examples of names from the people pro-naming the cars:
Mimishor, also called Mimi, most beloved and most elegant property of Cris.
Pameloi, or Pam, the big bad grey boy of Adrian.
Tractorashu', the black Peugeot of Crina.
People! A little attention please! Cars are not people, they are not even beings. They're not even as good as cats are. Cars do not get to be named, this is completely silly!
My car does not have a name and it will never have a name. However, Cris insists on calling it 'Griutza', which proves that not always all things are under our control, even though I would much desire to be so.
PS: my uncles's cars names: Anicutza and Natalitza (although now that they've changed cars, they might have changed their cars's names as well).
Also, today we had a most heated debate on giving names to our cars as if they were some kind of beings. Examples of names from the people pro-naming the cars:
Mimishor, also called Mimi, most beloved and most elegant property of Cris.
Pameloi, or Pam, the big bad grey boy of Adrian.
Tractorashu', the black Peugeot of Crina.
People! A little attention please! Cars are not people, they are not even beings. They're not even as good as cats are. Cars do not get to be named, this is completely silly!
My car does not have a name and it will never have a name. However, Cris insists on calling it 'Griutza', which proves that not always all things are under our control, even though I would much desire to be so.
PS: my uncles's cars names: Anicutza and Natalitza (although now that they've changed cars, they might have changed their cars's names as well).
Subscribe to:
Posts (Atom)
