Ce genereaza dorul? Cum ni se face dor ce cineva, sau de ceva? Care din simturile noastre este setat sa declanseze dorul? Mirosul? Puternic...Vazul? uneori...
De exemplu.
Stateam in pat si ma intindeam (ca o pisica:) ) si am atins din greseala perna mea in forma de hipopotam rosu cu cerculete albe. Era foarte cald pentru ca pe jumatate era sprijinit de calorifer. Am sarit instant din pat, pentru ca am avut impresia ca am dat cu piciorul in motan, si pentru o fractiune de secunda nu am inteles ce cauta motanul in Luxembourg. Motanul e bine mersi acasa la Sebes, are de grija de buni si toarce cu harnicie.
Daca as face un eseu despre geneza dorului, ar trebui sa cuprinda, printre altele:
Memoria pielii. Pielea isi aminteste cel mai bine...
Memoria nasului.
Memoria degetelor. Hm...
Gustul.
Lumina.
Sunete.
Combinari de 10 luate cate 2, 3, 4, ...
Cum casca o pisica?
Gustul unor pere culese cu un par de 2 metri cu un borcan legat in varf.
Perina.
Picioare in sosete de lana pe soba de teracota.
Miros de haine inghetate puse la uscat afara.
Cartofi copti in soba.
Must.
Cules de papadie sa faci coronita.
Hai sa viezi nielutii!
Pielea.
Fratele meu de cruce.
Vinete coapte pentru zacusca.
Puisorii abia scosi din ou. Panditi de motan.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment