Am uitat din nou sa platim internetul pentru 4 luni, iara ne-au deconectat total, iarasi trebuie sa platim o gramada de bani pentru reconectare (si pentru lunile neplatite) si mai ales trebuie sa asteptam 2 saptamani sa avem din nou internet.
Am primit rezultatele de la CFA, e foarte interesant de vazut unde sunt above sau below average:
Peste 70% la:
Corporate Finance
Equity investments
Ethical& professional standards
Financial reporting and analysis
Portfolio Management
Quantitative methods
Average: 50-70%:
Derivatives
Economics
Fixed income investments
below average 50%:
Alternative investments (nici nu stiu ce is alea:) )...
Oricum, is fericita, ca dupa oboseala si nesomnul de dinainte de examen, dupa condus 5 ore pe autostrada si accidentul din garajul hotelului...m-am descurcat binisor...
Ma inscriu la level 2 pentru iunie, macar nu ma plictisesc intre timp:).
Wednesday, January 28, 2009
Sunday, January 18, 2009
Despre lucrurile cu adevarat importante 2
Dedicat prietenei mele, Gloria, cu drag:
De data asta este vorba intr-adevar despre lucrurile cu adevarat importante. Lucruri despre care nu imi place in mod normal sa vorbesc. Fiinta noastra este compusa din ceva nedefinibil, ceva care scapa descrierii si totusi e perceput ca ceea ce ne defineste. Trecand peste detaliile vizibile si perceptibile intr-un moment dat, fibra/substanta din care suntem alcatuiti...ne scapa in mod permanent.
Stim ca este ceva mai complex si mai cuprinzator pentru ca ne uitam inauntrul nostru. Sondam in propria constiinta si venim cu raspunsul unei entitati superioare, exterioare. Asta e o forma de filosofie/teologie al carui nume imi scapa, niste idei care iau forma acum pentru ca le-am citit prin clasa a 9a.
In definitiv, suntem finiti. Ocupam un loc in spatiu pentru o perioada de timp. Singurul lucru care ne preocupa este permanenta constiintei. Omul ca singur animal cu constiinta de sine. Cautarea sensului care ca element central combaterea fricii data de sfarsitul inevitabil. Stim ca e inevitabil, si totusi 99.99%din existenta noastra ignora inevitabilitatea sfarsitului. Eliade avea o teza despre sacru, in care sustinea ca un preot nu poate trai permenant in stare ‚de gratie’. Nu poti avea in mod permanent constiinta sfarsitului, pentru ca innebunesti. Nu poti trai fara sa ai un sens, o tinta spre care sa tinzi, pentru ca asta te duce de asemenea la nebunie. Dam sensuri si semnificatii lucrurilor si oamenilor din jurul nostru. Dar totul se reduce la sine. De-asta e durerea personala si de-asta e durerea fizica mai intensa decat orice alt fel de durere. Traim sa ignoram. Traim sa ignoram problemele existentiale pe care ar trebui sa ni le punem in momentele de gratie, in momentele de revelatie si de reflectie. Existam si mai ales existam in forma asta tocmai pentru ca ignoram lucrurile cu adevarat importante. Ca semnificant de ordinul doi, oamenii din proximitatea imediata, in speta familia, joaca un rol esential in viata noastra si in definirea sensului. Pierderea unui om care a ajutat la definirea altui om in sensul cel mai intim are ca efect punerea intrebarilor esentiale. Momentele astea nu survin in functie de alegerile noastre, ci mai degraba sunt factorii exteriori cei mai putin influentabili. Teama sfarsitului omului drag de langa noi ne afecteaza mai ales in masura in care simtim golul/lipsa, si o data cu acest gol, intreg ‚universul’ artificial construit in jurul sensului ales se prabuseste. Ce ramane este o speranta, speranta ca printr-o cale, vom ajunge la casa adevarata spre care tindem de cand incepem sa rationam.
Sunt finit? Sunt in mod cert o entitate care are un sfarsit, cel putin vorbind despre un sfarsit pe care putem sa-l experimentam indirect prin sfarsitul celui de langa noi. Putem exista fara speranta transcederii realitatii vizibile? Ce e de fapt realitatea? E real ceva ce e tangibil, sau e real visul colorat in care zbor cu un avion rudimentar spre o insula insorita?
De data asta este vorba intr-adevar despre lucrurile cu adevarat importante. Lucruri despre care nu imi place in mod normal sa vorbesc. Fiinta noastra este compusa din ceva nedefinibil, ceva care scapa descrierii si totusi e perceput ca ceea ce ne defineste. Trecand peste detaliile vizibile si perceptibile intr-un moment dat, fibra/substanta din care suntem alcatuiti...ne scapa in mod permanent.
Stim ca este ceva mai complex si mai cuprinzator pentru ca ne uitam inauntrul nostru. Sondam in propria constiinta si venim cu raspunsul unei entitati superioare, exterioare. Asta e o forma de filosofie/teologie al carui nume imi scapa, niste idei care iau forma acum pentru ca le-am citit prin clasa a 9a.
In definitiv, suntem finiti. Ocupam un loc in spatiu pentru o perioada de timp. Singurul lucru care ne preocupa este permanenta constiintei. Omul ca singur animal cu constiinta de sine. Cautarea sensului care ca element central combaterea fricii data de sfarsitul inevitabil. Stim ca e inevitabil, si totusi 99.99%din existenta noastra ignora inevitabilitatea sfarsitului. Eliade avea o teza despre sacru, in care sustinea ca un preot nu poate trai permenant in stare ‚de gratie’. Nu poti avea in mod permanent constiinta sfarsitului, pentru ca innebunesti. Nu poti trai fara sa ai un sens, o tinta spre care sa tinzi, pentru ca asta te duce de asemenea la nebunie. Dam sensuri si semnificatii lucrurilor si oamenilor din jurul nostru. Dar totul se reduce la sine. De-asta e durerea personala si de-asta e durerea fizica mai intensa decat orice alt fel de durere. Traim sa ignoram. Traim sa ignoram problemele existentiale pe care ar trebui sa ni le punem in momentele de gratie, in momentele de revelatie si de reflectie. Existam si mai ales existam in forma asta tocmai pentru ca ignoram lucrurile cu adevarat importante. Ca semnificant de ordinul doi, oamenii din proximitatea imediata, in speta familia, joaca un rol esential in viata noastra si in definirea sensului. Pierderea unui om care a ajutat la definirea altui om in sensul cel mai intim are ca efect punerea intrebarilor esentiale. Momentele astea nu survin in functie de alegerile noastre, ci mai degraba sunt factorii exteriori cei mai putin influentabili. Teama sfarsitului omului drag de langa noi ne afecteaza mai ales in masura in care simtim golul/lipsa, si o data cu acest gol, intreg ‚universul’ artificial construit in jurul sensului ales se prabuseste. Ce ramane este o speranta, speranta ca printr-o cale, vom ajunge la casa adevarata spre care tindem de cand incepem sa rationam.
Sunt finit? Sunt in mod cert o entitate care are un sfarsit, cel putin vorbind despre un sfarsit pe care putem sa-l experimentam indirect prin sfarsitul celui de langa noi. Putem exista fara speranta transcederii realitatii vizibile? Ce e de fapt realitatea? E real ceva ce e tangibil, sau e real visul colorat in care zbor cu un avion rudimentar spre o insula insorita?
Tuesday, January 13, 2009
un articol fain; vechi, da' fain
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/04/AR2007040401721.html
un articol din aprilie 2007, courtesy of Tonel, via e-mail.
Rezumat, sau despre ce este vorba:
Un violonist aclamat (printre virtuozii lumii), cantand pentru 32.17 dolari intr-o statie de metrou pentru 43 de minute unele dintre cele mai dificile piese clasice. in tot acest timp, peste o mie de oameni trec pe langa el. doar copiii vor sa ramana, o singura persoana il recunoaste. o singura persoana (in afara de cel care il recunoaste) il apreciaza ca pe un virtuoz si alte 2 persoane stau mai mult timp sa il asculte si regreta ca trebuie sa plece. mai multi recunosc faptul ca e mai bun decat media. totul face parte dintr-un experiment.
redactorii asteptau o multime de oameni in jurul violonistului si recunoastere imediata. concluzia este ca daca nu incadram frumusetea in recunoastere, nu obtinem nici un efect de oficializare a artei.
plesu scrie misto. faptul ca e plesu vinde cartile. daca un oarecare ar scrie la fel de misto, cartile nici macar nu ar fi publicate. articolul face analogia cu pictura moderna.
putem extrapola concluziile articolului pentru absolut orice domeniu. cine decide ce e frumos? cand si cum se iau deciziile astea.
de-asta rade Cris de mine atunci cand spun despre cineva ca e frumos/frumoasa. Ea considera ca standardele mele referitoare la frumusete sunt foarte scazute :). nu e vorba de asta, cred. pur si simplu frumusetea nu iese la iveala atunci cand receptorii nu sunt predefiniti ca sa primeasca stimuli de acel gen. frumusetea unui cantec, frumusetea unei femei, frumusetea unei livezi intr-o dup'amiaza de toamna...toate astea sunt filtrate (de artist, dar nu numai) si redate intr-un anume fel. fiecare percepe ce si cum e pregatit si pre-determinat sa perceapa...proportiile unui chip determina clasificarea chipului drept frumos? aparent, asta e regula in modelling...etc, m-am plictisit:).
ma intreb, insa, de cate ori am trecut pe langa Joshua Bell-ii lumii in statiile de metrou prin care m-am perindat...
un articol din aprilie 2007, courtesy of Tonel, via e-mail.
Rezumat, sau despre ce este vorba:
Un violonist aclamat (printre virtuozii lumii), cantand pentru 32.17 dolari intr-o statie de metrou pentru 43 de minute unele dintre cele mai dificile piese clasice. in tot acest timp, peste o mie de oameni trec pe langa el. doar copiii vor sa ramana, o singura persoana il recunoaste. o singura persoana (in afara de cel care il recunoaste) il apreciaza ca pe un virtuoz si alte 2 persoane stau mai mult timp sa il asculte si regreta ca trebuie sa plece. mai multi recunosc faptul ca e mai bun decat media. totul face parte dintr-un experiment.
redactorii asteptau o multime de oameni in jurul violonistului si recunoastere imediata. concluzia este ca daca nu incadram frumusetea in recunoastere, nu obtinem nici un efect de oficializare a artei.
plesu scrie misto. faptul ca e plesu vinde cartile. daca un oarecare ar scrie la fel de misto, cartile nici macar nu ar fi publicate. articolul face analogia cu pictura moderna.
putem extrapola concluziile articolului pentru absolut orice domeniu. cine decide ce e frumos? cand si cum se iau deciziile astea.
de-asta rade Cris de mine atunci cand spun despre cineva ca e frumos/frumoasa. Ea considera ca standardele mele referitoare la frumusete sunt foarte scazute :). nu e vorba de asta, cred. pur si simplu frumusetea nu iese la iveala atunci cand receptorii nu sunt predefiniti ca sa primeasca stimuli de acel gen. frumusetea unui cantec, frumusetea unei femei, frumusetea unei livezi intr-o dup'amiaza de toamna...toate astea sunt filtrate (de artist, dar nu numai) si redate intr-un anume fel. fiecare percepe ce si cum e pregatit si pre-determinat sa perceapa...proportiile unui chip determina clasificarea chipului drept frumos? aparent, asta e regula in modelling...etc, m-am plictisit:).
ma intreb, insa, de cate ori am trecut pe langa Joshua Bell-ii lumii in statiile de metrou prin care m-am perindat...
Sunday, January 11, 2009
california dreamin'
am atatea chestii care mi se invartesc in cap in legatura cu filmul asta, ca nu stiu de unde sa incep, ce sa spun si unde sa ma opresc, sau daca sa ma opresc.
ma gandesc la filme romanesti, la faptul ca nu-mi plac deloc filmele romanesti, care incearca sa readuca in prim-plan diverse lucruri din trecut. am incercat sa privesc doar in fata si mi-am dat seama ca in felul asta nu mai stiu in curand cine sunt. sunt o masina de auditat, care nu face altceva 7 zile din 7, 24 din 24, cu pauze obligatorii pentru dormit si masa, ca orice masina care trebuie intretinuta pentru performante maxime.
filmul asta mi-o reamintit o multime de chestii, mi-o reamintit ca fara sa ne recuperam trecutul uitam cine suntem. ca reprimam niste perioade din viata noastra, uneori fara sa ne dam seama ca o facem si apoi ne regasim la rascruci nestiind incotro sa o apucam, tocmai pentru ca am uitat cine suntem. am uitat ce ne face sa functionam, ce ne face sa credem ca am gasit un sens in lucrurile si oamenii din jurul nostru. Benoit remarca de foarte multe ori ca nu imi plac oamenii, am o problema cu oamenii, si tot timpul o arat. de exemplu aseara am descoperit (cand am fost intr-un 'fel de' club), ca nu-mi place deloc. poate ca imi placea la 16 ani, poate imi placea si la 21, nu reusesc sa-mi amintesc nici asta, dar acum, acum, nu stiu, parca ma enerveaza din ce in ce mai tare. singurul lucru amuzant pe care am reusit sa il fac acolo a fost sa observ comportamentul celorlati. poate si pentru ca eram sofer si nu puteam sa beau, dar cred ca alcoolul este cea mai proasta solutie pentru evadarea din realitate si pentru ignorarea nevoilor fundamentale. am nevoie de multe chestii si niciuna dintre ele nu se regaseste in bar, sau in club. poate s-ar regasi, daca as fi eu altfel, sau daca ar fi altii oamenii din jurul meu. sau poate nu sunt eu facuta pentru asta...oricum. atatea si atatea povesti mi s-au perindat prin fata ochilor in timpul filmului, atatea si atatea ramificatii, legate nu de film, ci de oameni pe care ii stiu, oameni langa care am trait, oameni pe care ii iubesc...oameni care m-au influentat intr-un fel sau altul. lumea din filmul ala este lumea in care am trait, poate putin alta structura, alte personaje, alta locatie, dar aceleasi gesturi, aceleasi stereotipii, aceleasi mituri perpetuate, aceleasi idei in fata acelorasi lucruri. aceleasi perdele si aceleasi masini. lumea asta ma defineste intr-un fel profund, si asta nu se poate schimba cu nici o pereche scumpa de pantofi, cu nici o certificare nu stiu de care, cu nici o masina. sunt un om care a trait california dreamin', poate fara violenta din final, sau toate detaliile filmului, dar cu ambianta filmului, surprinsa intr-un mod care pe jumatate ma sperie, pe jumatate ma umple de admiratie, ca o realizare artistica remarcabila.
trebuie sa dau acest film tuturor prietenilor mei care nu sunt romani, nu voi reusi sa trasmit tot ceea ce vreau, dar e cea mai apropiata radiografie a comportamentului cotidian romanesc. replica memorabila: 'andrei, te cauta fata lui doiaru!' ...:)
ma gandesc la filme romanesti, la faptul ca nu-mi plac deloc filmele romanesti, care incearca sa readuca in prim-plan diverse lucruri din trecut. am incercat sa privesc doar in fata si mi-am dat seama ca in felul asta nu mai stiu in curand cine sunt. sunt o masina de auditat, care nu face altceva 7 zile din 7, 24 din 24, cu pauze obligatorii pentru dormit si masa, ca orice masina care trebuie intretinuta pentru performante maxime.
filmul asta mi-o reamintit o multime de chestii, mi-o reamintit ca fara sa ne recuperam trecutul uitam cine suntem. ca reprimam niste perioade din viata noastra, uneori fara sa ne dam seama ca o facem si apoi ne regasim la rascruci nestiind incotro sa o apucam, tocmai pentru ca am uitat cine suntem. am uitat ce ne face sa functionam, ce ne face sa credem ca am gasit un sens in lucrurile si oamenii din jurul nostru. Benoit remarca de foarte multe ori ca nu imi plac oamenii, am o problema cu oamenii, si tot timpul o arat. de exemplu aseara am descoperit (cand am fost intr-un 'fel de' club), ca nu-mi place deloc. poate ca imi placea la 16 ani, poate imi placea si la 21, nu reusesc sa-mi amintesc nici asta, dar acum, acum, nu stiu, parca ma enerveaza din ce in ce mai tare. singurul lucru amuzant pe care am reusit sa il fac acolo a fost sa observ comportamentul celorlati. poate si pentru ca eram sofer si nu puteam sa beau, dar cred ca alcoolul este cea mai proasta solutie pentru evadarea din realitate si pentru ignorarea nevoilor fundamentale. am nevoie de multe chestii si niciuna dintre ele nu se regaseste in bar, sau in club. poate s-ar regasi, daca as fi eu altfel, sau daca ar fi altii oamenii din jurul meu. sau poate nu sunt eu facuta pentru asta...oricum. atatea si atatea povesti mi s-au perindat prin fata ochilor in timpul filmului, atatea si atatea ramificatii, legate nu de film, ci de oameni pe care ii stiu, oameni langa care am trait, oameni pe care ii iubesc...oameni care m-au influentat intr-un fel sau altul. lumea din filmul ala este lumea in care am trait, poate putin alta structura, alte personaje, alta locatie, dar aceleasi gesturi, aceleasi stereotipii, aceleasi mituri perpetuate, aceleasi idei in fata acelorasi lucruri. aceleasi perdele si aceleasi masini. lumea asta ma defineste intr-un fel profund, si asta nu se poate schimba cu nici o pereche scumpa de pantofi, cu nici o certificare nu stiu de care, cu nici o masina. sunt un om care a trait california dreamin', poate fara violenta din final, sau toate detaliile filmului, dar cu ambianta filmului, surprinsa intr-un mod care pe jumatate ma sperie, pe jumatate ma umple de admiratie, ca o realizare artistica remarcabila.
trebuie sa dau acest film tuturor prietenilor mei care nu sunt romani, nu voi reusi sa trasmit tot ceea ce vreau, dar e cea mai apropiata radiografie a comportamentului cotidian romanesc. replica memorabila: 'andrei, te cauta fata lui doiaru!' ...:)
Wednesday, January 7, 2009
Schimbari
Mi-am dat seama ce mult m-am schimbat cand m-am trezit azi dimineata si am vazut asfaltul din fata casei alb. Perspectiva de a lua autobuzul din cauze de gheata pe sosea m-a determinat sa-mi pun intrebarea ce autobuz merge la mine la birou:). Asa mi-am dat seama ca nu am fost altfel decat in masina la noul loc de munca... (2 luni aproape). Apoi, cand mi-am dat seama ca unul dintre lucrurile care imi plac dimineata este sa-mi fac un esspreso si sa mi-l pun in cana de masina si unul dintre lucrurile care nu imi plac dimineata este ca inghetz in masina pana dau jos florile de gheatza de pe parbriz, am realizat ca lucrurile astea nu mi se intamplau cu putina vreme in urma.
Poate n-ar trebui sa spun asta, dar ma trezesc de multe ori pe sosea, spre si dinspre serviciu, sau mai stiu eu unde circul, si nu-mi dau seama cum am ajuns acolo...totul e prea automat si parca dintotdeauna...dar nu e dintotdeauna. Nu demult habar n-aveam cand si cum sa schimb vitezele:), si imi sunt martori destui oameni ca in curbe imi aruncam toate lucrurile si pasagerii prin masina :).
Partea negativa e ca nu-mi dau seama cand si cum mi se intampla niste lucruri. E bine, in alt fel, pentru ca si perioadele mai dificile vor trece la fel...de repede. Sau timpul se dilata cand nu ne simtim bine? :)
O sa va tin la curent cu lista de lectura, bazata pe cumparaturile din Carturesti, si am senzatia ca va urma un sir lung de postari plin de 'cotidiene', nimic spectaculos ...sau chiar nimic :).
Poate n-ar trebui sa spun asta, dar ma trezesc de multe ori pe sosea, spre si dinspre serviciu, sau mai stiu eu unde circul, si nu-mi dau seama cum am ajuns acolo...totul e prea automat si parca dintotdeauna...dar nu e dintotdeauna. Nu demult habar n-aveam cand si cum sa schimb vitezele:), si imi sunt martori destui oameni ca in curbe imi aruncam toate lucrurile si pasagerii prin masina :).
Partea negativa e ca nu-mi dau seama cand si cum mi se intampla niste lucruri. E bine, in alt fel, pentru ca si perioadele mai dificile vor trece la fel...de repede. Sau timpul se dilata cand nu ne simtim bine? :)
O sa va tin la curent cu lista de lectura, bazata pe cumparaturile din Carturesti, si am senzatia ca va urma un sir lung de postari plin de 'cotidiene', nimic spectaculos ...sau chiar nimic :).
Monday, January 5, 2009
Rochie de mireasa second hand
:))
In seara asta povesteam cu Adina si atunci cand m-o trimis la culcare am inceput sa ma uit pe site la Agnes Toma pentru o rochie pentru mine. Nu o rochie de mireasa, pentru ca eu voi fi de data asta nasa, dar si eu am nevoie de o rochie misto, de fapt de 2 rochii misto, una pentru nunta din Italia si cealalta pentru nunta din Romania. Sa o iau de la capat. Adina si Emi au organizat fericitul eveniment pentru 2009, deci nu mai e 2008 si incep sa ma obisnuiesc si eu cu ideea si sa particip activ, in calitate de nanasha :), cu freza cu coada de paun sau cu floare:), la acest tip de manifestare:)...
Adevaru-i ca daca stau bine sa ma gandesc, am visat in tot acest timp (de cand am inceput sa visez si pana acuma:) ) la un fat frumos pe cal alb. Acuma is atenta sa nu fie zmeul sau spanul cel peste care dau in final :), dar in general o rochie d mireasa e foarte foarte frumoasa, si cand eram mica eram invidioasa pe Deia ca are o 'papusa mireasa' (o chema Julieta)...
Undeva prin martie/aprilie va incepe vanatoarea pentru cele 2 tinute (cel putin:) ), pentru pantofi si pentru flori...am auzit ca nanasha va avea un tort numai al ei. Despre alte detalii si responsabilitati nu am reusit sa ma informez inca, experienta mea in materie de nunti fiind limitata la nunta lui Carmen. Ca in rest m-am dus de musai, inainte sa am buletin, la nunti in familie...
Pentru prima postare de pe anul asta: lista de chestii de facut pentru 2009, n-ar fi mare lucru...sa imi iau cfa 1 si 2, sa am o vacanta prin america de sud...si cam atata. o lista mult mai scurta decat anul trecut...:).
Vacanta in Romania, scurta si geniala: pisica mea e la fel de grasa, mi-am vazut toata familia, unchi, matusi, veri si mai ales Buni. Am reusit sa ii vad pe Arcadia si pe Tonel, pe Adina si pe Emi (cu marea veste), m-am intalnit pana si cu organizatorul decoratiilor pentru nunta Adinei, m-am intalnit cu Gruia, cu Mihai, cu noua veche prietena a varului meu (cel cu uite nunta nu e nunta)...am vazut-o pe Roxanitza, desi pentru putin timp, am reusit sa pierd trenul, sa citesc o carte faina, sa imi cumpar carti de desen, si alte carti faine si ceai din Carturesti...
Musai sa-mi tai unchiile, ca nu mai pot tasta nimica:).
Ah! era sa uit: explicatia pentru titlu: am dat google search pentru site agnes toma si am vazut tot felul de anunturi amuzante despre rochii de mireasa second hend:
1. toate sunt la jumatate de pret sau mult mai ieftine ca in magazin
2. toate felurile si marimile:)
3. fetele simt nevoia sa-si dea masurile online:)
4. mentiuni de genul 'ca noua', 'purtata o singura data'
Concluzii:
1. daca o sa port rochia de mireasa de mai multe ori, o sa am grija sa fie unicate:)
2. indiferent daca voi purta rochia de mireasa o singura data, o sa fiu oricum prima care o va purta
3. s-ar putea ca toata treaba asta cu nuntile sa nu fie pentru mine, pentru ca nu reusesc sa ma entuziasmez. Adina crede ca trebuie sa fie vorba despre 'fat frumos cel adevarat' altfel, spanu va strica tot si n-am cum sa ma entuziasmez.
4. o rochie faina as purta oricand, si rochiile de la AT care nu-s albe si nu par de mireasa, ci de printesa, sunt chiar geniale:)
O sa raman in turnul meu intr-o rochie albastra, sau rosie :)...si vorba lu Buni, primul lucru despre nasitul meu: 'Trebe sa-ti faci si tu ceva cu parul ala!' :)) Ce m-as face eu fara buni! :)
In seara asta povesteam cu Adina si atunci cand m-o trimis la culcare am inceput sa ma uit pe site la Agnes Toma pentru o rochie pentru mine. Nu o rochie de mireasa, pentru ca eu voi fi de data asta nasa, dar si eu am nevoie de o rochie misto, de fapt de 2 rochii misto, una pentru nunta din Italia si cealalta pentru nunta din Romania. Sa o iau de la capat. Adina si Emi au organizat fericitul eveniment pentru 2009, deci nu mai e 2008 si incep sa ma obisnuiesc si eu cu ideea si sa particip activ, in calitate de nanasha :), cu freza cu coada de paun sau cu floare:), la acest tip de manifestare:)...
Adevaru-i ca daca stau bine sa ma gandesc, am visat in tot acest timp (de cand am inceput sa visez si pana acuma:) ) la un fat frumos pe cal alb. Acuma is atenta sa nu fie zmeul sau spanul cel peste care dau in final :), dar in general o rochie d mireasa e foarte foarte frumoasa, si cand eram mica eram invidioasa pe Deia ca are o 'papusa mireasa' (o chema Julieta)...
Undeva prin martie/aprilie va incepe vanatoarea pentru cele 2 tinute (cel putin:) ), pentru pantofi si pentru flori...am auzit ca nanasha va avea un tort numai al ei. Despre alte detalii si responsabilitati nu am reusit sa ma informez inca, experienta mea in materie de nunti fiind limitata la nunta lui Carmen. Ca in rest m-am dus de musai, inainte sa am buletin, la nunti in familie...
Pentru prima postare de pe anul asta: lista de chestii de facut pentru 2009, n-ar fi mare lucru...sa imi iau cfa 1 si 2, sa am o vacanta prin america de sud...si cam atata. o lista mult mai scurta decat anul trecut...:).
Vacanta in Romania, scurta si geniala: pisica mea e la fel de grasa, mi-am vazut toata familia, unchi, matusi, veri si mai ales Buni. Am reusit sa ii vad pe Arcadia si pe Tonel, pe Adina si pe Emi (cu marea veste), m-am intalnit pana si cu organizatorul decoratiilor pentru nunta Adinei, m-am intalnit cu Gruia, cu Mihai, cu noua veche prietena a varului meu (cel cu uite nunta nu e nunta)...am vazut-o pe Roxanitza, desi pentru putin timp, am reusit sa pierd trenul, sa citesc o carte faina, sa imi cumpar carti de desen, si alte carti faine si ceai din Carturesti...
Musai sa-mi tai unchiile, ca nu mai pot tasta nimica:).
Ah! era sa uit: explicatia pentru titlu: am dat google search pentru site agnes toma si am vazut tot felul de anunturi amuzante despre rochii de mireasa second hend:
1. toate sunt la jumatate de pret sau mult mai ieftine ca in magazin
2. toate felurile si marimile:)
3. fetele simt nevoia sa-si dea masurile online:)
4. mentiuni de genul 'ca noua', 'purtata o singura data'
Concluzii:
1. daca o sa port rochia de mireasa de mai multe ori, o sa am grija sa fie unicate:)
2. indiferent daca voi purta rochia de mireasa o singura data, o sa fiu oricum prima care o va purta
3. s-ar putea ca toata treaba asta cu nuntile sa nu fie pentru mine, pentru ca nu reusesc sa ma entuziasmez. Adina crede ca trebuie sa fie vorba despre 'fat frumos cel adevarat' altfel, spanu va strica tot si n-am cum sa ma entuziasmez.
4. o rochie faina as purta oricand, si rochiile de la AT care nu-s albe si nu par de mireasa, ci de printesa, sunt chiar geniale:)
O sa raman in turnul meu intr-o rochie albastra, sau rosie :)...si vorba lu Buni, primul lucru despre nasitul meu: 'Trebe sa-ti faci si tu ceva cu parul ala!' :)) Ce m-as face eu fara buni! :)
Wednesday, December 24, 2008
Primul craciun
cand nu sunt acasa. Imi da unchiu mesaj ' cu ocazia...' etc. il sun, servus unchiule, ce prostii faceti, tocmai am fost cu andreea la telefon. cum v-ati impartit zonele de influenta prin casa de nu ati auzit ca am vorbit?...am auzit ca ati facut chef aseara si ati uitat sa luati brad :)...(chef singur cu 2-3 litri de vin, ca Marius era pe bere fara alcool :) )...pai uite merem cu colinda, astept sa se adune trupele, apoi plecam, merem pe la buni, o colindam, apoi asteptam musafirii (e si ziua lui pe 24:) )...
mi-ii asa de dor de casa si de toti...de-aghia apuc sa-i vad, vorba lu buni...mi-s tare dragi...:)
mi-ii asa de dor de casa si de toti...de-aghia apuc sa-i vad, vorba lu buni...mi-s tare dragi...:)
Sunday, December 14, 2008
bullet points cu ce mai fac
Ma gandeam sa scriu ceva rapid inainte sa plec la Sibiu.
Aaasa. Ultima daca cand am scris mergeam la Frankfurt. Dupa ce am facut un drum de 2 ore jumate in 5 ore, vineri seara, pentru ca: accident pe autostrada, ploaie cum n-am vazut de mult, drum in constructie, autostrada aproape deloc, padure, noaptea, curbe, etc, aglomeratie, etc, m-am bagat cu masina in zid la hotelul unde am stat. Am plans 30 de minute cu Cristina si Roxana la telefon, apoi m-am dus in camera, am luat niste algocalmin, am dormit, apoi am mers la examen. Am petrecut toata ziua cu noul 'coleg de banca' :), am raspuns la intrebari si cand nu am mai stiut ce sa raspund, am inceput s ama gandesc la masina:). Miercuri am avut celalalt examen, si de atunci sunt la client pana pe la 8-9 seara... Vineri party si sambata toata ziua cu fetele la shopping, prin Franta. Apoi azi am fost la patinoar si m-am intors la munca. Adica acuma lucrez :).
Plec acasa pe 26, e prima data in 26 de ani ca nu merg exact de Craciun la Sebes, centrum mundi.
Vreau sa ajung in Bucuresti la Carturesti sa-mi cumpar carti si...vreau sa imi vad familia pentru ca mi-i foarte foarte dor de toti.
Aaasa. Ultima daca cand am scris mergeam la Frankfurt. Dupa ce am facut un drum de 2 ore jumate in 5 ore, vineri seara, pentru ca: accident pe autostrada, ploaie cum n-am vazut de mult, drum in constructie, autostrada aproape deloc, padure, noaptea, curbe, etc, aglomeratie, etc, m-am bagat cu masina in zid la hotelul unde am stat. Am plans 30 de minute cu Cristina si Roxana la telefon, apoi m-am dus in camera, am luat niste algocalmin, am dormit, apoi am mers la examen. Am petrecut toata ziua cu noul 'coleg de banca' :), am raspuns la intrebari si cand nu am mai stiut ce sa raspund, am inceput s ama gandesc la masina:). Miercuri am avut celalalt examen, si de atunci sunt la client pana pe la 8-9 seara... Vineri party si sambata toata ziua cu fetele la shopping, prin Franta. Apoi azi am fost la patinoar si m-am intors la munca. Adica acuma lucrez :).
Plec acasa pe 26, e prima data in 26 de ani ca nu merg exact de Craciun la Sebes, centrum mundi.
Vreau sa ajung in Bucuresti la Carturesti sa-mi cumpar carti si...vreau sa imi vad familia pentru ca mi-i foarte foarte dor de toti.
Friday, December 5, 2008
vine o zi :)
ziua de vineri, chiar inaintea examenului de maine...cand sunt prea obosita ca sa mai reactionez. incerc sa mai citesc chestii. am senzatia ca am uitat tot de am citit. sper sa nu patesc acelasi lucru la examen...6 ore de chin maine.
ieri am vorbit cu buni la telefon, imi spunea cum au fost toti acasa si au taiat porcu'. apoi cum mitzi e asa de gras ca nu il poate lua in brate :). poate fata. intotdeauna mi-am dorit pui mici de matz de ^la mitzi...
gata, merg sa citesc. azi gateste Crist. Benoit pleaca la Londra si cand se intoarce ne face noix st jaques :).
ieri am vorbit cu buni la telefon, imi spunea cum au fost toti acasa si au taiat porcu'. apoi cum mitzi e asa de gras ca nu il poate lua in brate :). poate fata. intotdeauna mi-am dorit pui mici de matz de ^la mitzi...
gata, merg sa citesc. azi gateste Crist. Benoit pleaca la Londra si cand se intoarce ne face noix st jaques :).
Monday, December 1, 2008
Ce mai fac...in general :)
Ce sa fac? Invat :)...sau incerc sa invat. Mi se face un somn teribil cand trebuie sa citesc pentru CFA. Si nu mi se pare greu, dar cred ca incep sa nu mai am rabdare...si is prea multe formule de retinut. Ma distram aseara observand stilul de invatat. Acuma 6 luni, cand am inceput sa citesc, eram constiincioasa, conspectam tot, ma gandeam. Ieri si alaltaieri scanam cate 500 de pagini pe zi, incercand sa retin cat mai mult, ca-n rest...asta e. Am chiulit de la training sa pot sa termin ce mai am de facut pe la client, ca joi si vineri in mod cert raman acasa sa invat, asa nu se mai poate...De-abia astept sa vina duminica, sa fi terminat cu examenul. Ma rog, mai am unul de ACCA pe 10, dar e mult mai lejer...Duminica viitoare pot sa ma relaxez. Am obosit sa-mi tot pun viata in paranteza, nu ma mai pot bucura de nimica la ce nivel de stres am, ca ma simt tot timpul vinovata si ca pierd timpul...Eram o lenesa, o aeriana, imi placea sa pierd vremea si sa ma bucur de toate chestiile din jur...unde or disparut chestiile astea?...
Pe 26 am zbor la Sebes (tot prin Munchen)...ma rog, Sebes, centrum mundi:). De fapt avionul merge la Sibiu, dar e cam tot aia :). Mi-i dor de casa si de toata lumea, ieri iim zicea Deia ca or fost toti 'copiii' acasa, 'gradinita', cum zice unchiu, toti de la 21 in sus :)...Buni nu ma mai suna, ca iara face economie :), si se bucura de numa ca merg acasa...Ma tenteaza sa dau o tura si prin Bucuresti...si ma preocupa faptul ca nu am numarul lui Gruia sa ii spun La multi ani :).
Pe 26 am zbor la Sebes (tot prin Munchen)...ma rog, Sebes, centrum mundi:). De fapt avionul merge la Sibiu, dar e cam tot aia :). Mi-i dor de casa si de toata lumea, ieri iim zicea Deia ca or fost toti 'copiii' acasa, 'gradinita', cum zice unchiu, toti de la 21 in sus :)...Buni nu ma mai suna, ca iara face economie :), si se bucura de numa ca merg acasa...Ma tenteaza sa dau o tura si prin Bucuresti...si ma preocupa faptul ca nu am numarul lui Gruia sa ii spun La multi ani :).
Subscribe to:
Posts (Atom)
