Mergeam azi pe drum (ca mi-am lasat masina la garaj, am tendinta sa o parchez in borduri destul de des) si la un moment dat traversez...rue des legionnaires!
Asta o generat urmatoarele in capul meu:
Nu inteleg de ce exista moda asta de a condamna intelectualii romani interbelici pentru legionarism. Vezi cazul Eliade, ca asta imi vine acuma in minte. Da, extrema dreapta romaneasca. Au fost multe greseli facute de multi oameni de-a lungul timpului. Macar unii dintre simpatizantii legionarismului au produs ceva. Ceea ce nu se poate spune despre extrema dreapta romaneasca actuala.
Si de aici m-am dus cu gandul la motivele pentru care nu eu nu consider ca exista literatura romana contemporana de valoare. Adica ceva monumental. Ceva ce surprinde sau genereaza schimbari fundamentale in valori si moduri de gandire.
Si motivul mi se pare legat de ceea ce imi spunea Vali despre Brancusi (am vazut colectia Brancusi din Philadelphia si sunt inca foarte impresionata): Brancusi se detaseaza de Rodin pentru ca este de parere ca nu poate fi inovator si, in cele din urma, valoros, daca nu se disociaza de valorile trecutului, pentru a se reinventa.
Si m-am gandit la cultura romana contemporana. Noi, cultural, nu avem trecut. Cel putin nu trecut intre 1948 si 1989 despre care putem spune fara urma de indoiala ca a fost conditionat de prea multi factori externi nocivi si artificiali pentru a putea fi considerat veritabil si definitoriu. Si atunci ne disociem de acest trecut de 50 de ani, ne disociem de comunism si valorile lui. Incercam, cel putin. Dar daca facem asta, nu ne putem defini prin antiteza. Asa cum marii artisti se definesc fata de valorile acceptate.
Nu-l avem pe Eliade acum in Romania, nu-l avem pe Brancusi, nu-i avem pe impresionisti.
As continua, ca am multe de spus pe marginea ideilor de mai sus, dar am o sedinta idioata ce trebe sa inceapa imediat :).
Nu poti re-defini daca nu ai definit. Iar schimbari fundamentale fata de castele de nisip nu vor genera opere grandioase.
Nu ai de la ce. Ne-am ucis toate valorile si acuma stam si ne gandim incotro. Atata confuzie. Tinerii romani neinfluentati de trecutul comunist se vor re-defini in antiteza cu valori globale. Se pierde farmecul regional, farmecul unor Neagu Djuvara.
Pentru generatia mea si in mod cert pentru generatiile anterioare s-ar putea sa fie cam tarziu. Elanul creator e prost fundamentat si nu va genera nici un rod remarcabil.
***stateam si ma gandeam ieri noapte, cand nu puteam dormi: "porni Luceafarul, cresteau/in cer a lui aripe"...m-am gandit ca poate dumnezeu e aceasta chestie imensa si fixa. dar cu limite flexibile. deci dumnezeu incorporeaza paradoxul??
Wednesday, June 9, 2010
Tuesday, June 8, 2010
hmmmmm
venisem acasa cu ideea sa scriu un post lung. adica plecasem la birou, pe ploaie, cu ideea sa vin acasa sa scriu. si acuma am uitat complet despre ce am vrut sa scriu :).
asa ca o sa scriu despre lucrurile la care ma gandesc acuma, nu neaparat despre lucrurile interesante pe care ma gandisem sa le impartasesc anterior.
dupa o luna jumate de ignorat ecranul calculatorului am o durere teribila de cap in momentul in care trebuie sa stau 8 ore pe zi in fata ecranului.
in 30 de minute am zis ca merg cu fetele la S&City2 sa vad hainele cu cre le-or imbracat pe fetele alea iara. dar e asa aiurea, ca ploua foarte foarte tare. si pentru ca ploua, nici macar nu ma pot bucura de terasa geniala pe care o am la noua mea locuinta temporara.
intre altele, mai nou citesc superfreakonomics (levitt) si istoria romanilor povestita celor tineri (djuvara).
mi-am planificat excursie la Adina si Emi pt ca e ziua lui Emi sambata...o sa plec de vineri, dar imi duc munca de weekend cu mine.
alte noutati. Ema imi scrie din state si incercam sa planificam road trip-ul din Norvegia.
trebe sa revin cu un articol despre casa. am o problema. nu mai simt ca apartin nici unui loc. sebes, desi centrum mundi (scria o prietena la un moment dat: "casa e locul in care crestem mari asteptand sa il parasim si locul in care asteptam sa ne intoarcem in timp ce imbatranim"... mi se pare asa o ilustrare perfecta a ideii "a quoi bon quitter coasta boacii"...), parca nu ma mai incape. nu-s fericita nici acolo, dar nici aici...
am senzatia ca is in cautarea timpului trecut si io. nu reusesc sa ma relaxez deloc...de unde dureri fizice. nu mai reusesc sa scap de planuri, idei, liste si lucruri care "trebuie". nu-mi place ca am crescut mare. of. daca as putea da timpul inapoi, sa fiu din nou in faza in care nu am nici o grija.
nu vreau sa fiu pesimista si neinteligenta si neinteresanta si de-a dreptul patetica. dar acuma nu prea am chef decat sa stau. si nu reusesc sa ma conving ca merita sa stau. dar nu reusesc sa ma conving nici ca merita sa continuu. asa ca is "intre". tot in starea aia de imponderabilitate. parca mi-o aspirat ceva sufletul. un aspirator urias. oare Dumnezeu e un aspirator urias care ne absoarbe sufletele pe masura ce trece timpul? ca eu in Diavol nu cred, Dumnezeu il contine, asa ca ce sens are sa vorbim de o entitate fara putere de decizie si care nu influenteaza mersul lucrurilor??
sau avem liber arbitru? ce e ala? sau, cum se manifesta, ca sa il pot defini. ce pot, de fapt, alege. si daca nu aleg, atunci ce? is in stare. damnabila. asa ma simt. neaparabila. ingrozitor de plictisita de existenta cotidiana. n-am avut niciodata cuvinte ca sa descriu aberatiile propriei existente.
ma duc sa ma spal pe dinti. sau pe zimti, cum ar zice the Gloria :).
**** interesant: http://www.telegraph.co.uk/science/7779290/Generation-me-students-have-less-empathy-than-20-years-ago.html
Sunday, June 6, 2010
superficiala artificiala
am terminat cu un stres mare, examenul de cfa. nu stiu de ce naiba il fac. ma plictiseste ingrozitor. ma plictiseste si ma doare capul cand trebe sa citesc porcariile alea. ma enerveaza ca is asa de intensa cand vine vorba sa termin ceva ce am inceput. as vrea sa fiu umpic mai superficiala. si mai artificiala. cand i-am zis asta, oana mi-o zis de sani. e si ea dusa umpic cu pluta. m-am intalnit cu ea si am intrebat-o ce face si mi-o zis ca e holoangar shef. apoi m-o dus la inghetata. inghetata adevarata, miammiam.
am fost 5 saptamani la Sebes si o fost genial. teoretic, am mers acolo sa invat. practic, am facut foarte multe alte chestii in schimb. am beut cu "copiii" la Shpring la unchiu. si am jucat cruce. si am mancat ciuciuleti culesi de tusa de dimineata. si am mancat cirese. si am urcat pe deal la pruni cu Dei....si am fost la Bucuresti in Carturesti. m-am intalnit cu Roxanica. am iesit la o bere in Sebes City...singurul lucru cert despre vacanta asta e ca o fost mult prea scurta. in rest, parca am trait totul ca prin vis.
in momentul actual, adica incepand de astazi de pe la 10.30 si cel mai probabil pana diseara ma voi muta. din nou. adica ma tot mut. imi aduc lucrurile de pe unde erau imprastiate si le duc in apartamentul care va fi "casa" timp de 2 luni. e ciudat, parca is tot cu viata in paranteza, dintr-un motiv sau altul. trebe sa ma "asez" intr-un fel sau altul la un moment dat, dar cred ca am fost atata vreme "intre" incant nu mai stiu sa ma linistesc. nu mai stiu cum sa o fac. atunci cand am revenit din Sebes la realitatea cotidiana, parca am revenit de pe alta planeta. ma asteptam sa ma transform intr-o creatura lunga si verde...si cu ochiii mari.
am avut o zi minunata in Carturesti pe terasa cu Ancutza, am pierdut numarul limonadelor pe care le-am baut...Ancutza o produs un copil frumos si zambaret, care imi face impresia ca seamana teribil cu Bogdan, desi Anca incerca sa ma convinga ca seamana si cu ea :P...
ceea ce o fost foarte fain, e faptul ca Ancutza e oarecum neschimbata. adica e tot ea, dar cu bebe...Ancutza 2.0 :).
mi-o lipsit putin Bucurestiul. am prins un concert in piata universitatii...era primul dintr-o serie de evenimente culturale planificate de primarie pe perioada verii, pana prin octombrie, cred. asa o senzatie faina am avut, era cald si erau multi oameni si s-au adunat acolo sa asculte muzica si am stat pe iarba... chestiile astea imi cam lipsesc in Luxembourg.
faptul ca voi sta doar temporar aici ma ajuta sa imi pun putin ordine in ganduri, sa vad daca intr-adevar imi doresc sa raman aici...imi lipsesc foarte mult lucruri in Luxembourg, cred ca am nevoie de un oras mare...
si imi lipseste foarte mult familia mea. mi-am dat seama ce dor imi era de ei...Marius o avut o nunta grozava, nu m-am distrat la nici o nunta cum m-am distrat la nunta lui...am dansat pana in zori, am plecat acasa chiar inainte de 7 dimineata, cu 10 minute inaintea mirilor si a nasilor...
i-am zis lui Marius ca mi-o placut, sa mai faca :). evident, tot cu Aura :P. acuma de-abia astept sa se mai marite/insoare toti "copiii" ca sa ii mai vad si eu, cel putin anual :)...
ma doare stomacul cand imi vad bagajele. is satula de bagaje, de mutat, organizat, aranjat si distribuit. si de stresat si de pus intrebarea: " eu diseara unde dorm"?...intrebarea asta m-o bantuit intotdeauna :)...Roxanica stie.
ca planuri de vacanta: Norvegia-road trip si...estul Europei...ma gandesc ca intre ele sa dau o raita cu masina pana la Sebes, sa-mi mai duc din lucruri, ca nu pot fi asa porumbel calator cu enorma cantitate de lucruri pe care le-am strans in 3 ani. majoritatea sunt carti...si pe locul 2, pantofii...in rest, haine. am prea multe lucruri, trebe sa mai dau din ele :)...ideal ar fi sa pot sa calatoresc asa cum am facut-o cand am venit in Luxembourg: cu o singura valiza. problema cea mare e ca am prea multi pantofi. odata ce voi duce cartile la Sebes (si buni le va arunca, deja nu mai incap in nici una dintre cele 2 biblioteci) si imi voi dona pantofii...ar trebui sa fie cat de cat ok. noroc cu kindle. ca nu imi mai ocupa cartile spatiul.
imi plac toate cartile de hartie, si senzatia de a inturna pagina. dar, de fapt, ma intereseaza ideile. si oamenii. si ideile oamenilor :)...
nu am avut suficient timp pentru mine, pentru ca am invatat destul de mult (desi nu-mi place sa recunosc ca am "pierdut" timpul cu asta cand eram printre oameni dragi). vreau saptamana de munca de 35, nu de 85 :)...am nevoie de imi las creierul sa stea...nu sa cugete :)...
si apoi, dupa ce o sa ma satur de stat, am nevoie de timp ca sa ma gandesc ce vreau. m-am saturat sa alerg dupa tot felul de lucruri neimportante. ma tot intreb, in timp ce is la birou la 1 noaptea: "ce sens are??"...
prefer sa fiu cu oamenii dragi la un gratarel cu bere...ca doar cu imi duc loboutinii cu mine in cer (in iad nu vreau sa merg ca am auzit ca e cam prea cald si destul de stresant, iadul cotidian curent imi ajunge cu varf si-ndesat).
bat clopotele. oamenii normali merg la biserica. oamenii anormali merg sa se mute din nou. ca era sa scriu din ou.
am fost 5 saptamani la Sebes si o fost genial. teoretic, am mers acolo sa invat. practic, am facut foarte multe alte chestii in schimb. am beut cu "copiii" la Shpring la unchiu. si am jucat cruce. si am mancat ciuciuleti culesi de tusa de dimineata. si am mancat cirese. si am urcat pe deal la pruni cu Dei....si am fost la Bucuresti in Carturesti. m-am intalnit cu Roxanica. am iesit la o bere in Sebes City...singurul lucru cert despre vacanta asta e ca o fost mult prea scurta. in rest, parca am trait totul ca prin vis.
in momentul actual, adica incepand de astazi de pe la 10.30 si cel mai probabil pana diseara ma voi muta. din nou. adica ma tot mut. imi aduc lucrurile de pe unde erau imprastiate si le duc in apartamentul care va fi "casa" timp de 2 luni. e ciudat, parca is tot cu viata in paranteza, dintr-un motiv sau altul. trebe sa ma "asez" intr-un fel sau altul la un moment dat, dar cred ca am fost atata vreme "intre" incant nu mai stiu sa ma linistesc. nu mai stiu cum sa o fac. atunci cand am revenit din Sebes la realitatea cotidiana, parca am revenit de pe alta planeta. ma asteptam sa ma transform intr-o creatura lunga si verde...si cu ochiii mari.
am avut o zi minunata in Carturesti pe terasa cu Ancutza, am pierdut numarul limonadelor pe care le-am baut...Ancutza o produs un copil frumos si zambaret, care imi face impresia ca seamana teribil cu Bogdan, desi Anca incerca sa ma convinga ca seamana si cu ea :P...
ceea ce o fost foarte fain, e faptul ca Ancutza e oarecum neschimbata. adica e tot ea, dar cu bebe...Ancutza 2.0 :).
mi-o lipsit putin Bucurestiul. am prins un concert in piata universitatii...era primul dintr-o serie de evenimente culturale planificate de primarie pe perioada verii, pana prin octombrie, cred. asa o senzatie faina am avut, era cald si erau multi oameni si s-au adunat acolo sa asculte muzica si am stat pe iarba... chestiile astea imi cam lipsesc in Luxembourg.
faptul ca voi sta doar temporar aici ma ajuta sa imi pun putin ordine in ganduri, sa vad daca intr-adevar imi doresc sa raman aici...imi lipsesc foarte mult lucruri in Luxembourg, cred ca am nevoie de un oras mare...
si imi lipseste foarte mult familia mea. mi-am dat seama ce dor imi era de ei...Marius o avut o nunta grozava, nu m-am distrat la nici o nunta cum m-am distrat la nunta lui...am dansat pana in zori, am plecat acasa chiar inainte de 7 dimineata, cu 10 minute inaintea mirilor si a nasilor...
i-am zis lui Marius ca mi-o placut, sa mai faca :). evident, tot cu Aura :P. acuma de-abia astept sa se mai marite/insoare toti "copiii" ca sa ii mai vad si eu, cel putin anual :)...
ma doare stomacul cand imi vad bagajele. is satula de bagaje, de mutat, organizat, aranjat si distribuit. si de stresat si de pus intrebarea: " eu diseara unde dorm"?...intrebarea asta m-o bantuit intotdeauna :)...Roxanica stie.
ca planuri de vacanta: Norvegia-road trip si...estul Europei...ma gandesc ca intre ele sa dau o raita cu masina pana la Sebes, sa-mi mai duc din lucruri, ca nu pot fi asa porumbel calator cu enorma cantitate de lucruri pe care le-am strans in 3 ani. majoritatea sunt carti...si pe locul 2, pantofii...in rest, haine. am prea multe lucruri, trebe sa mai dau din ele :)...ideal ar fi sa pot sa calatoresc asa cum am facut-o cand am venit in Luxembourg: cu o singura valiza. problema cea mare e ca am prea multi pantofi. odata ce voi duce cartile la Sebes (si buni le va arunca, deja nu mai incap in nici una dintre cele 2 biblioteci) si imi voi dona pantofii...ar trebui sa fie cat de cat ok. noroc cu kindle. ca nu imi mai ocupa cartile spatiul.
imi plac toate cartile de hartie, si senzatia de a inturna pagina. dar, de fapt, ma intereseaza ideile. si oamenii. si ideile oamenilor :)...
nu am avut suficient timp pentru mine, pentru ca am invatat destul de mult (desi nu-mi place sa recunosc ca am "pierdut" timpul cu asta cand eram printre oameni dragi). vreau saptamana de munca de 35, nu de 85 :)...am nevoie de imi las creierul sa stea...nu sa cugete :)...
si apoi, dupa ce o sa ma satur de stat, am nevoie de timp ca sa ma gandesc ce vreau. m-am saturat sa alerg dupa tot felul de lucruri neimportante. ma tot intreb, in timp ce is la birou la 1 noaptea: "ce sens are??"...
prefer sa fiu cu oamenii dragi la un gratarel cu bere...ca doar cu imi duc loboutinii cu mine in cer (in iad nu vreau sa merg ca am auzit ca e cam prea cald si destul de stresant, iadul cotidian curent imi ajunge cu varf si-ndesat).
bat clopotele. oamenii normali merg la biserica. oamenii anormali merg sa se mute din nou. ca era sa scriu din ou.
Sunday, April 25, 2010
mi-o ramas tzuica...
adusesem destul de multa tzuica, eu, Cris si Ancutza. n-am reusit sa bem prea multa din ea...tin minte ca la un moment dat erau baietii la noi si le-am dat lor...impachetam azi de zor...si am dat peste ea...din nou...
mi-am facut un test de pe un pliant despre stres=infarct, o chestie pe care nu-mi amintesc de pe unde am cules-o, dar pe care am decis sa o tin prinjur ca sa imi aduc aminte ca toti murim (*daca mai era nevoie :) ). si are un chestionar pe care tocmai l-am facut si pe care imi iese un scor foarte mare si rezulta ca sufar de stresa patologic. si citeam ca pana si un simplu mutat poate genera in infarct...
avand in vedere istoria bolilor din familia mea, e foarte probabil ca voi muri de un infarct. sau cel putin voi face un infarct chiar daca nu imi va fi fatal...:(. ma rog, de ceva trebe sa mor si eu, ca doar n-o sa mor sanatoasa :)...
nu stiu de ce naiba ma gandesc la moarte, ca doar pornisem de la stres. stres ca nu-mi mai termin lista cu chestii de facut
si am tendinta sa ma implic emotional f tare in ceea ce fac, de unde si nivelul foarte ridicat de stres. cand ma uit in jur la cate lucruri mai am de impachetat/impaturat imi vine sa plang...apoi merg jos in sufragerie si-mi vad lista cu chestii de facut pentru serviciu pana plec (adica in patru zile, pentru ca vineri deja is pe avion)...nu stiu de ce sa ma apuc mai intai, asa ca ma uit cu disperare in jur si ma stresez, dar nu-s in stare sa pun mana pe ceva, sa incep...
bine, e 6.30, e clar ca trebe sa ma adun urgent si sa finalizez impachetatul si munca pt serviciu (atata cata mai reusesc sa fac), ca altfel o incurc.
maine am toate minutelele programate si trebe sa facem si o curatenie generala inainte sa predam apartamentul miercuri...
vaaaiii...ce stresant e sa te muti. si ce ciudat e sa fii homeless, vagabond prin luxembourg. nu e ca si cand e ceva nou, imi tot aduc aminte de zilele petrecute cu Rox in deriva in momentul in care ne-am mutat din camin si nu ne gaseam apartament...zambesc...ce vremuri...dar parca eram umpicut mai tanara si avea mai mult haz ca nu eram doar eu in situatia asta...eee, am crescut mari. fir-ar sa fie! n-are nici un haz :)...
mi-am facut un test de pe un pliant despre stres=infarct, o chestie pe care nu-mi amintesc de pe unde am cules-o, dar pe care am decis sa o tin prinjur ca sa imi aduc aminte ca toti murim (*daca mai era nevoie :) ). si are un chestionar pe care tocmai l-am facut si pe care imi iese un scor foarte mare si rezulta ca sufar de stresa patologic. si citeam ca pana si un simplu mutat poate genera in infarct...
avand in vedere istoria bolilor din familia mea, e foarte probabil ca voi muri de un infarct. sau cel putin voi face un infarct chiar daca nu imi va fi fatal...:(. ma rog, de ceva trebe sa mor si eu, ca doar n-o sa mor sanatoasa :)...
nu stiu de ce naiba ma gandesc la moarte, ca doar pornisem de la stres. stres ca nu-mi mai termin lista cu chestii de facut
si am tendinta sa ma implic emotional f tare in ceea ce fac, de unde si nivelul foarte ridicat de stres. cand ma uit in jur la cate lucruri mai am de impachetat/impaturat imi vine sa plang...apoi merg jos in sufragerie si-mi vad lista cu chestii de facut pentru serviciu pana plec (adica in patru zile, pentru ca vineri deja is pe avion)...nu stiu de ce sa ma apuc mai intai, asa ca ma uit cu disperare in jur si ma stresez, dar nu-s in stare sa pun mana pe ceva, sa incep...
bine, e 6.30, e clar ca trebe sa ma adun urgent si sa finalizez impachetatul si munca pt serviciu (atata cata mai reusesc sa fac), ca altfel o incurc.
maine am toate minutelele programate si trebe sa facem si o curatenie generala inainte sa predam apartamentul miercuri...
vaaaiii...ce stresant e sa te muti. si ce ciudat e sa fii homeless, vagabond prin luxembourg. nu e ca si cand e ceva nou, imi tot aduc aminte de zilele petrecute cu Rox in deriva in momentul in care ne-am mutat din camin si nu ne gaseam apartament...zambesc...ce vremuri...dar parca eram umpicut mai tanara si avea mai mult haz ca nu eram doar eu in situatia asta...eee, am crescut mari. fir-ar sa fie! n-are nici un haz :)...
Thursday, April 22, 2010
where death is, I am not
astazi mi-am scos aparatul. am niste dinti extraordinar de ciudati si acuma mai is si sasaita, pentru ca am un fir de otel in spatele dintilor si e lipit cu (superglue??) :) si nu pot forma bine cuvintele, pentru ca nu is obisnuita cu obstacolul asta intre limba si dinti si nu pot enunta foarte bine...dar o sa ma obisnuiesc in cateva zile...si o sa vorbesc la fel de mult :)
citeam (incercam sa termin) staring at the sun (overcoming the terror of death) de irvin yalom...si am dat peste fraza asta. mi se pare geniala. mai ales ca ma jucasem aseara cu Gloria pe facebook...despre faptul ca "in the long term, we are all dead"...
apropo de Gloria, se marita. asta fara nici un apropo la perceptia despre moarte :)...
si inca o chestie geniala. am descoperit tweeter. si mi-am facut cont (din cauza lui Florin). si apoi mi-am clickuit prin meiluri si mi-am trimit 3 (!!) invitatii pe gmail. si cand am venit azi la birou am gasit si 3 invitatii pe adresa de birou...numa prostii fac :)...
in rest, am vrut sa-mi cumpar o carte despre care am citit pe bloomberg (*Uncontrolled risk, de Mark Williams). dar nu e inca disponibila pt kindle. Paula zice ca l-am luat degeaba :)...incep sa ma intreb...:)
citeam (incercam sa termin) staring at the sun (overcoming the terror of death) de irvin yalom...si am dat peste fraza asta. mi se pare geniala. mai ales ca ma jucasem aseara cu Gloria pe facebook...despre faptul ca "in the long term, we are all dead"...
apropo de Gloria, se marita. asta fara nici un apropo la perceptia despre moarte :)...
si inca o chestie geniala. am descoperit tweeter. si mi-am facut cont (din cauza lui Florin). si apoi mi-am clickuit prin meiluri si mi-am trimit 3 (!!) invitatii pe gmail. si cand am venit azi la birou am gasit si 3 invitatii pe adresa de birou...numa prostii fac :)...
in rest, am vrut sa-mi cumpar o carte despre care am citit pe bloomberg (*Uncontrolled risk, de Mark Williams). dar nu e inca disponibila pt kindle. Paula zice ca l-am luat degeaba :)...incep sa ma intreb...:)
Wednesday, April 21, 2010
AU MAI RAMAS...
au mai ramas mai putin de 24 de ore pana cand imi scot aparatul...de'abia astept.
au mai ramas 9 zile pana cand voi pleca definitiv din apartementul in care am stat aproape 3 ani...ma apuca nostalgiile. nu ca nu as fi in general nostalgica.
9 zile pana cand voi fi deja in Sebes, si 10 zile pana la nunta lui varutz...o fost ziua lui si l-am sunat sa vad ce face (era in crashma/sau cum zice el birt, cu o bere blonda si cu roscata lui :) )...mi se pare extrem de ciudat. se insoara Marius...
incredibil cum trece timpul...am crescut mari.
am nevoie de alcool.
in schimb, am parte de munca.
vreau o vacanta lunga lunga lunga...
au mai ramas 9 zile pana cand voi pleca definitiv din apartementul in care am stat aproape 3 ani...ma apuca nostalgiile. nu ca nu as fi in general nostalgica.
9 zile pana cand voi fi deja in Sebes, si 10 zile pana la nunta lui varutz...o fost ziua lui si l-am sunat sa vad ce face (era in crashma/sau cum zice el birt, cu o bere blonda si cu roscata lui :) )...mi se pare extrem de ciudat. se insoara Marius...
incredibil cum trece timpul...am crescut mari.
am nevoie de alcool.
in schimb, am parte de munca.
vreau o vacanta lunga lunga lunga...
Tuesday, April 20, 2010
dinamica regretelor
mi'am dat seama de ceva.
regret tot timpul ca nu am ceva ce am decis deja ca nu vreau :).
am realizat chestia asta gandindu-ma la vacanta.
de exemplu mie nu-mi placea la mare. asa ca vara trecuta cand m-o convins Roxanitza sa merg la mare, maaama, imi parea super rau chiar inainte sa plec spre aeroport ca de ce nu oi fi ales eu sa merg la munte unde de fapt chiar imi place ....si ce naiba imi trebe mie sa zac pe plaja timp de o saptamana in conditiile in care puteam sa am o vacanta aventuroasa... in cele din urma mi-o placut ff mult si m-am simtit excelent in grecia, dar nah...
apoi vara asta, am decis sa facem road trips, initial cu Ema spre Norvegia, apoi cu Vali in estul europei (polonia, praga, viena, etc :) )....acuma regrete peste regrete: de ce ma stresez cu aventuri si noutati si condus masina cand de fapt puteam sa zac trei saptamani pe plaja la soare si sa citesc niste carti ...:) in timp ce beau pina colada...
sau cand sa merg la Vali de rev...vai, regrete peste regrete: de ce nu oi fi stat eu linistita sa merg acasa la buni ca de obicei.
evident, in toate cazurile regretul este exact in ultimele 2 zile di'nainte de vacanta. ulterior, is super incantata de decizie si de cum imi decurge vancata, dar de fiecare data ma apuca regretele pentru ce am decis sa nu fac :)...e de'a dreptul ridicol :)...dar, nah, asta sunt. regret drumurile pe care nu merg :)...oare oi fi o ciudatenie a naturii, sau asta e specific si altor oameni??
regret tot timpul ca nu am ceva ce am decis deja ca nu vreau :).
am realizat chestia asta gandindu-ma la vacanta.
de exemplu mie nu-mi placea la mare. asa ca vara trecuta cand m-o convins Roxanitza sa merg la mare, maaama, imi parea super rau chiar inainte sa plec spre aeroport ca de ce nu oi fi ales eu sa merg la munte unde de fapt chiar imi place ....si ce naiba imi trebe mie sa zac pe plaja timp de o saptamana in conditiile in care puteam sa am o vacanta aventuroasa... in cele din urma mi-o placut ff mult si m-am simtit excelent in grecia, dar nah...
apoi vara asta, am decis sa facem road trips, initial cu Ema spre Norvegia, apoi cu Vali in estul europei (polonia, praga, viena, etc :) )....acuma regrete peste regrete: de ce ma stresez cu aventuri si noutati si condus masina cand de fapt puteam sa zac trei saptamani pe plaja la soare si sa citesc niste carti ...:) in timp ce beau pina colada...
sau cand sa merg la Vali de rev...vai, regrete peste regrete: de ce nu oi fi stat eu linistita sa merg acasa la buni ca de obicei.
evident, in toate cazurile regretul este exact in ultimele 2 zile di'nainte de vacanta. ulterior, is super incantata de decizie si de cum imi decurge vancata, dar de fiecare data ma apuca regretele pentru ce am decis sa nu fac :)...e de'a dreptul ridicol :)...dar, nah, asta sunt. regret drumurile pe care nu merg :)...oare oi fi o ciudatenie a naturii, sau asta e specific si altor oameni??
Thursday, April 15, 2010
mdah
ma doare capul.
o fost ziua mea deja, deci nu mai am 27 :).
multa, multa munca.
stres.
nervi.
un coup de stres, c'est un coup de coeur.
liste interminabile, interminabile, interminabile...si umpic vii, asa, ca parca tot tai de pe ele si ele tot cresc, intr-una mi se inmultesc lucrurile de pe ele...
in rest, nimica palpitant. m-am intalnit cu Aura dupa 5 ani....fain, dar asa ciudat sa te intalnesti cu oameni, ca adult, pe care ii cunosteai ca si cvasi-copii...:P
alte planuri: bere. si o singura chestie in mintea mea de azi dimineata: kill kill kill...:) creca trebe sa fac un sport din'ala in care dai in ceva...de ex kickboxing - ca tot vazusem o reclama :).
o fost ziua mea deja, deci nu mai am 27 :).
multa, multa munca.
stres.
nervi.
un coup de stres, c'est un coup de coeur.
liste interminabile, interminabile, interminabile...si umpic vii, asa, ca parca tot tai de pe ele si ele tot cresc, intr-una mi se inmultesc lucrurile de pe ele...
in rest, nimica palpitant. m-am intalnit cu Aura dupa 5 ani....fain, dar asa ciudat sa te intalnesti cu oameni, ca adult, pe care ii cunosteai ca si cvasi-copii...:P
alte planuri: bere. si o singura chestie in mintea mea de azi dimineata: kill kill kill...:) creca trebe sa fac un sport din'ala in care dai in ceva...de ex kickboxing - ca tot vazusem o reclama :).
Tuesday, April 6, 2010
vise neterminate
mi se intampla o chestie foarte bizara de ceva vreme... ma trezesc fara ceas in fiecare zi intre 6.30 si 7.30, cu 2-3 minute inainte sa sune ceasul. si orice visez, ca la un film, mi se pune deodata un ecran negru dupa care sunt complet treaza.
ma cam enerveaza chestia asta.
am avut o perioada in care nu am visat deloc (se pare ca doar nu imi aminteam, pentru ca de fapt visam tot timpul). dar sa visez si sa mi se termine visul exact cand devine cel mai palpitant...mi se pare complet incorect :). de exemplu azi am visat ca spalam haine...asta ii un vis foarte ciudat, dar tot vroiam sa il termin :).
vesti despre mine: is fara masina. greu, greu. am super super mult de lucru. am intalnit oameni pe care nu i-am vazut de foarte multa vreme...
acuma is deja la client, ma apuc de treaba.
ma tenteaza foarte tare sa merg cu avionul acasa de nunta, mi se pare foarte obositaor sa iau masina...o sa ma decid joi.
in orice caz, trebe sa-mi distribui lucrurile pe la oamenii care au fost suficient de dragutzi sa imi ofere un spatiu de depozitare. printre altii, suprinzator, un manager de la client cu care ma inteleg bine imi zice ca pot oricand sa imi las lucruri si la el in garaj sau in pivnita...m-o surprins, dar m-o si impresionat...e fain ca mai is oameni care spun chestii din-astea chiar daca nu te cunosc bine...
mama lui Cris...imi citeste blogul :). eu lenesha nu am apucat sa ii scriu. sper sa am timp zilele astea....
mi se inchid ochii de somn...nu stiu de ce mi-i tot timpul somn, dar ma trezesc fara ceas.
ma cam enerveaza chestia asta.
am avut o perioada in care nu am visat deloc (se pare ca doar nu imi aminteam, pentru ca de fapt visam tot timpul). dar sa visez si sa mi se termine visul exact cand devine cel mai palpitant...mi se pare complet incorect :). de exemplu azi am visat ca spalam haine...asta ii un vis foarte ciudat, dar tot vroiam sa il termin :).
vesti despre mine: is fara masina. greu, greu. am super super mult de lucru. am intalnit oameni pe care nu i-am vazut de foarte multa vreme...
acuma is deja la client, ma apuc de treaba.
ma tenteaza foarte tare sa merg cu avionul acasa de nunta, mi se pare foarte obositaor sa iau masina...o sa ma decid joi.
in orice caz, trebe sa-mi distribui lucrurile pe la oamenii care au fost suficient de dragutzi sa imi ofere un spatiu de depozitare. printre altii, suprinzator, un manager de la client cu care ma inteleg bine imi zice ca pot oricand sa imi las lucruri si la el in garaj sau in pivnita...m-o surprins, dar m-o si impresionat...e fain ca mai is oameni care spun chestii din-astea chiar daca nu te cunosc bine...
mama lui Cris...imi citeste blogul :). eu lenesha nu am apucat sa ii scriu. sper sa am timp zilele astea....
mi se inchid ochii de somn...nu stiu de ce mi-i tot timpul somn, dar ma trezesc fara ceas.
Thursday, March 25, 2010
Masina de carton
Cred ca am o masina de carton. De fapt, cred ca masina mea este facuta dintr-un material mai putin rezistent decat cartonul...foarte casabil.
Daaa...iarasi mi-am busit masina. Cam prin acelasi loc si in aceleasi circumstante ca si data trecuta. Ma intreb daca are sens sa o repar acuma sau sa astept sa revin din ro.
Ma mai intreb si unde voi locui...parca traiesc iara vremurile cand migram cu Roxanitza pe la prieteni (cel mai amuzant, cand am stat la Mihaitza si ii purtam papucii de casa-cam o data jumate cat piciorul meu- ca sa merg la magazin sa iau struguri :) )...
Sau cand aveam "toata casa" dupa mine in fiecare zi si ne sunam cu Roxanitza sa ne intrebam aproape in fiecare seara "no, acuma unde dormim"...nu stiu daca mi-o priit nomadismul, dar in mod cert mi-o dat abilitati de cassandra ...pentru ca faceam niste previziuni foarte exacte (si cu un ton foarte sec, fara sa accept sa fiu contrazisa) care s-au adeverit in totalitate....
Sau despre cum viata nu ne da niciodata ce vrem, dar uneori ceea ce ne face intr-adevar bine.
Am re-inceput sa fiu matinala, ajung in birou la 6.45. Ieri seara am plecat foarte tarziu acasa, si drept urmare dormeam la volan, asa ca zgomotul caracteristic de transformare la rece a carcasei masinii nu prea m-o surprins...vorba lui Sorin prima data cand am intrat in stalpul de stop ("am looooc! zbang!"), "asta n-o sa fie ultima...". Si asta are gura aurita :).
Printre altele, mi-or venit idei de facut copii. Paula spunea ca ii o epidemie de femei gravide. Intr-un fel, poate e din cauza crizei. Dar suntem intr-un spatiu francofon, femeile franceze is tot timpul gravide si cu o armata de copii dupa ele. Imi amintesc ca la un moment dat ma simteam ca intr-un film de groaza cand am mers la zoo in franta, era plin de copii care zbierau si fugeau in toate partile. Si apoi se aud niste anunturi, "micutul cutare o asteapta pe mamica lui la...". M-am ras, ma gandeam ca poate i-or pierdut intentionat, asa de variatie...
Dar ideile mele is bazate pe o chestie rationala. Daca nu ii fac acuma probabil ca va fi o diferenta de varsta asa de mare incat or sa ma enerveze foarte tare...stau acuma si ma gandesc ce greu e sa suporti copiii...hm. Si ce norocoasa e Ancutza ca le are pe mama si buni ca sistem de suport. Ok, cred ca de fapt nu vreau copii. Dar nici nu-mi dau seama exact ce vreau...poate ca asta e tot farmecul vietii :)...
Oricum, trebe sa revin la scris, ii datorez asta lu' mami lu' Cris :)...care vrea poza, dar eu ii dedic proza :)...
Gata, ma intorc la sapa...ca mintenas ii sara iara.
Daaa...iarasi mi-am busit masina. Cam prin acelasi loc si in aceleasi circumstante ca si data trecuta. Ma intreb daca are sens sa o repar acuma sau sa astept sa revin din ro.
Ma mai intreb si unde voi locui...parca traiesc iara vremurile cand migram cu Roxanitza pe la prieteni (cel mai amuzant, cand am stat la Mihaitza si ii purtam papucii de casa-cam o data jumate cat piciorul meu- ca sa merg la magazin sa iau struguri :) )...
Sau cand aveam "toata casa" dupa mine in fiecare zi si ne sunam cu Roxanitza sa ne intrebam aproape in fiecare seara "no, acuma unde dormim"...nu stiu daca mi-o priit nomadismul, dar in mod cert mi-o dat abilitati de cassandra ...pentru ca faceam niste previziuni foarte exacte (si cu un ton foarte sec, fara sa accept sa fiu contrazisa) care s-au adeverit in totalitate....
Sau despre cum viata nu ne da niciodata ce vrem, dar uneori ceea ce ne face intr-adevar bine.
Am re-inceput sa fiu matinala, ajung in birou la 6.45. Ieri seara am plecat foarte tarziu acasa, si drept urmare dormeam la volan, asa ca zgomotul caracteristic de transformare la rece a carcasei masinii nu prea m-o surprins...vorba lui Sorin prima data cand am intrat in stalpul de stop ("am looooc! zbang!"), "asta n-o sa fie ultima...". Si asta are gura aurita :).
Printre altele, mi-or venit idei de facut copii. Paula spunea ca ii o epidemie de femei gravide. Intr-un fel, poate e din cauza crizei. Dar suntem intr-un spatiu francofon, femeile franceze is tot timpul gravide si cu o armata de copii dupa ele. Imi amintesc ca la un moment dat ma simteam ca intr-un film de groaza cand am mers la zoo in franta, era plin de copii care zbierau si fugeau in toate partile. Si apoi se aud niste anunturi, "micutul cutare o asteapta pe mamica lui la...". M-am ras, ma gandeam ca poate i-or pierdut intentionat, asa de variatie...
Dar ideile mele is bazate pe o chestie rationala. Daca nu ii fac acuma probabil ca va fi o diferenta de varsta asa de mare incat or sa ma enerveze foarte tare...stau acuma si ma gandesc ce greu e sa suporti copiii...hm. Si ce norocoasa e Ancutza ca le are pe mama si buni ca sistem de suport. Ok, cred ca de fapt nu vreau copii. Dar nici nu-mi dau seama exact ce vreau...poate ca asta e tot farmecul vietii :)...
Oricum, trebe sa revin la scris, ii datorez asta lu' mami lu' Cris :)...care vrea poza, dar eu ii dedic proza :)...
Gata, ma intorc la sapa...ca mintenas ii sara iara.
Subscribe to:
Posts (Atom)
