Despre frumusete si modestie

Astazi, la un pranz romantic de vinete cu rosii pregatit de Cris, am abordat subiectul frumusetii feminine. Din punctul ei de vedere, imi lipseste cu desavarsire simtul estetic (si al masurii :)) ) si sustin fara nici o urma de obiectivitate ca orice femeie e frumoasa. Se pare ca in domeniul frumusetii masculine sunt mult mai exigenta, pentru ca foarte rar o auzit vreun comentariu laudativ din partea mea. Asa ca am fost neoita sa-i explic teoria lu’ unchiu’ legata de barbati: ‚frumos sa fie, ca prosti is toti!’ (unchiu’, nu eu:)) ). Am incercat apoi sa ma psihanalizam impreuna si am ajuns la concluzia ca toate femeile is frumoase, din punctul meu de vedere, dar tot eu is cea mai frumoasa, tot din punctul meu de vedere:). Moment in care am simtit o unda de acuzatie de lipsa de modestie. Si cum modestia e o virtute, pe care aparent mi-o doresc, am inceput sa ma intreb de unde atata lipsa de modestie. N-am ajuns la o concluzie relevanta in nici un caz, Cris pleaca prin Belgia in curand, si eu chiar incep sa invat. Asa ca dezbaterea s-o cam terminat in coada de peste.