Am un prieten. Inainte sa continuu, urmatoarea remarca poate ajuta la intelegerea textului: fac si am facut intotdeauna distinctie intre prieten si iubit.
Acest prieten este special. Este special in sine si relatia mea cu el este speciala. Pot spune ca a jucat si joaca un rol catalizator. E un fel de oglinda. O reflexie, o reflectie. As fi vrut sa fiu el, daca nu as fi fost eu. De fapt, asta il defineste. Toti prietenii ma reflecta intr-o anumita masura, dar unul este un factor de schimbare; sa-i spunem, pentru usurinta intelegerii poeziei ascunse a textului, vector de directie:). El isi spune axis mundi*.
M-am tot gandit in ultima vreme de ce nu am scris/scriu despre el. N-am scris niciodata un articol despre el; nici macar nu l-am mentionat tangential. Si totusi, ca timp, joaca un rol foarte important in viata mea; e semnificativa si productia de idei/comunicare pe unitate de timp (ideile mele, pe el il pot acuza de parcimonie uneori :) - oare asta inseamna ca am o relatie cu mine insami?:)) ).
Proabil ca e deja evident ca toate entitatile din viata mea se perinda prin cele scrise de mine. Este o fauna bogata si interesanta. M-am intrebat de ce nu il scot din relatia speciala sa il pun undeva, ca pe un fluture in colectie. Si pentru ca mi se parea un caz particular, o exceptie nepermisa, am incercat sa imi dau seama daca mai este cineva despre care nu pot scrie. De fapt, conform teoriei mele, cineva despre care nu vreau sa scriu. Si este. Mi-am dat seama ca nu vreau sa o fac pentru ca as pierde ceva important pentru mine si nu as castiga nimic. Asa ca nu o voi face.
Atat am vrut sa spun. Ca am un prieten.
Si poate am si o problema.
* Am folosit un eufemism.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
PS: (in paranteza: Acest articol are ca geneza observatiile pertinente ale colegei de apartament: nu dedici suficient timp scrisului, mama mea te citeste si acum nu are ce. In loc sa ies in carciuma si sa beau, eu stau cocotata in pat si scriu. In loc sa dorm. De fapt, toata aventura pornise de la CFA. Am venit acasa devreme, am facut curat in toata casa, pentru ca am fost amenintata cu o vizita care in cele din urma nu s-a concretizat, apoi am inceput sa invat la CFA, pentru ca am epuizat toate celelalte activitati. Spalasem si haine. Activitatile in afara casei presupun o cantitate imensa de vinovatie. Cum am decis ca sambata viitoare sa merg la Munchen, am foarte putin timp dedicat invatatului. Am citit exact 4 pagini, apoi am capitulat, ma luase somnul. Ma trezeste telefonul. Decid sa imi iau o carte usurica, wittgenstein. O cartulie de vreo 130 de pagini pe care ma chinui sa o citesc de un an. E chiar o cartulie, cred ca are dimensiunile a 2 asi de verde pusi cap la cap. Dupa cateva pagini, incepe sa ma doara capul. Mai bine dorm. Ma pun in pat. Apare Cris: Scrie in blog! Ma execut.)
Post a Comment