Blogu' cu truisme sau Sisteme de referinta...

...sau slanina si vin din chimnitza versus pinot noir cu chavignol

Citeam azi un mail de la prietenul Gruia...care m-a pus serios pe ganduri.

Il citeam in timp ce savuram un pahar (din'ala marele, de apa) cu pinot noir, pe langa care ma bucuram de branza de capra (geniala) si niste chestie din'aia italieneasca, niste carne cruda...
Si in timp ce mancam de sara (am ajuns sa inteleg de ce in Luxemboug se consuma cel mai mult alcool pe cap de locuitor) mi-am adus aminte de slanina lu' buni si de gogosi si de vinu' din chimnitza. Si taaare mi-as dori sa schimb meniul…
In afara de slanina, gogosi sau vin de’acasa, pentru altceva…hm, parca nu m-as inturna.
Ma simt tzaranca. Am nostalgii de tzaranca. Pita cu unsoare si cu ceapa verde.

Carnatz afumat. Vinete cu rosii. Zacusca.

GATA, ca devine si mai greu…

I-adevarat ca totul depinde de sistemu' de referinta. Comparativ cu Romania, in Ardeal ii mai bine (truism). Comparativ cu Republica Moldova, in Romania ii mai bine (truism). Comparativ cu Ardealu’, in Luxembourg ii mai bine (discutabil, masina face diferenta:) pentru mine).

Se poate ca truismele sa nu fie nici ele truisme, depinde ce sistem de referinta folosim, sau mai degraba cine este cel al carui sistem de referinta il folosim.

Nu numai ca sistemu' de referinta depinde de valorile, nevoile si respectiv alegerile cuiva, dar mai depinde si de momentul in care ‘persoana importanta’ decide un lucru sau altu : de exemplu ca in Ardeal ii mai bine.

Hai sa ne legam de asta. Is ardeleanca, atat cat poate fi ardelean cineva nascut in Sibiu si crescut in Sebes, pan’ pe la vreo 19 ani…trecuti:).
Apoi facultate in Bucuresti.
Adevarat va spun voua, prietenii mei, ca o fost al naibii de greu. Mergeam acasa foarte rar, pentru ca mi-era teama ca nu o sa vreau sa ma mai intorc. Si dupa cum stiti, de ce ti-i frica nu scapi (truism :) ), asa ca eu, revenind in Bucuresti, aveam nevoie de 2 saptamani sa ma readaptez. Incet, incet, trec toate. Asa or trecut si problemele de adaptare. Si or inceput cele legate de sentimentu’ dezradacinarii. Existau momente in care nu stiam unde mai ii ‘acasa’. De ce apartin de ceva si nu de altceva. Unde sunt eu fericita/implinita.

Au trecut si astea, m-am ‘imbucurestenit’. Am exclus orice idee de a reveni in orasu’ natal. Apoi am plecat de tot din tara.

Si, culmea, ‘calita’ fiind de experientele anterioare, problemele de adaptare/re-adaptare sau de dezradacinare nu mai exista. Sau nu in forma in care se manifestau ele anterior. Exista doar impresia, din ce in ce mai puternica in ultima vreme, ca ‘limba romana e patria mea’ (chestie nesuferita tinuta minte de pe la scoala).

Pentru prima data in viata mea ma indrept spre realizarea mareata de a ma rupe de trecut, in sensul bun (oai, expresia asta denota de-a dreptu' prostie crasa). Trecutul, familia, oamenii apropiati ma definesc, ma influenteaza, ma ajuta sa dau noi intelesuri lucrurilor din jur si sa ma uit pentru prima data cu mai mult curaj spre viitor, fara sa ma mai agat de trecut si de intamplarile/oamenii din trecut (truisme, truisme, truisme, sistem de referinta eu- sau eu egal 'centrum mundi').

Cam grav, cred. Asa ca am decis sa-mi recuperez trecutul, in forma lui de ‘trecut colectiv’ (sintagma pe care nu cred s-o mai fi auzit, dar pe care o emit acum, printr-o oarecare analogie trasa de par cu ‘memorie colectiva’), revenind la evenimentele pre si post 1948.

Am citit Vol 4 al Jurnalului Reginei Maria si pot spune ca e cartea care m-a impresionat cel mai mult in ultima vreme, intr-atat de mult incat am plans la citirea secventei cu tzaranca nebuna si cu darul ei. V-o recomand.

PS: plang la desene animate, da? deci eu plang atunci cand trebuie...:)