Aici sau acolo?

Nu stiu de ce, de la o vreme, ma simt aici in fundul lumii. Viata imi e plictisitoare. Nu mai vreau sa muncesc, asta mi se intampla intotdeauna cand chiar este nevoie sa depun niste eforturi semnificative in materie de energie si de timp...Am senzatia ca nu ma pot smulge dintr-o oarecare stare de imponderabilitate/surzenie/somnolenta. Da, e cam greu sa le distingi si sa le contracarezi pe toate trei de-odata. Merg pe strada si ma frapeaza cate strazi desfundate pot sa aiba acesti oameni. Cate santiere. Cate natii, cate soiuri de iaurturi...cine are nevoie de ele? Discutam azi despre gasirea sensului. Asta poate fi interesant, daca inca iti mai pasa. Am luat cu mine tot ce speram sa las in urma. Mi-am luat propriile temeri si ezitari. Un prieten francez, ca sa dovedesc universalitatea ascestor teme, fuge de el insusi in Asia. Ce poate fi mai caracteristic pentru vremurile pe care le traim. Pe plan concret, client, stres la birou, zi-lumina, fara pauze, masina (deja o tema obsedanta), chirie, colocatari, examene, carti, studiu, pe plan abstract, de ce eu, de ce aici, unde si cand...

Am terminat azi de citit cartea lui Radu Pavel Gheo. Mi s-a parut scurta pentru un an intreg in America (scriu America si nu US intentionat, America este taramul fagaduintei strabunicilor mei...). Observatii pertinente si impertinente la RPG. Interesante si totusi nu...N-am de gand sa-i disec 'Adio, adio, patria mea'. O puteti citi, dar nu veti afla nimic nou. Intrebarea e nu unde, ci de ce. Pentru ca aici sau acolo, acasa sau nu, centrum mundi sau axis mundi. Nu mai conteaza nimic din toate astea. Raspunsul este ca ma lupt inca pentru ceva, si o fac deja cu mari eforturi. Numai ca mi-am dat seama ca nu stiu pentru ce ma lupt. Discutie foarte interesanta cu Andrei, varutu' meu. Redescopar oameni. Ma uit in jur si nu inteleg. Plonjez din nou intr-un volum de munca ce nu-mi lasa loc pentru ezitari si intrebari.