O frumoasa zi de martie la birou - ignorarea tuturor sarcinilor curente

Azi am avut timp sa nu fac nimic.
M-am bucurat de el nefacand nimic toata ziua (deja 6 ore).

Dezavantaje:
1. erau numai francezii in jurul meu prin birou, si astia se prefac toata ziua buna ziua ocupati, desi nu lucreaza nimic. A trebuit si eu sa ma prefac, asa ca am obosit putin.
2. nu stiu ce pun in timesheet, as pune professional develpment:).

Azi dimineata m-am dus devreme la etajul 2, la colegul meu Rares, sa-mi iau cartile de Corporate Reporting. Parea ocupat, nu am stat mult, am urcat la mine la 4. Mi-am facut cafiaua, am savurat-o, am citit presa. Am meditat asupra faptului ca am prea putine site-uri ca si favorite si ca, daca am mai mult de 2 ore pe zi de umplut... o patesc:). Dupa 2-3 articole de prin Cotidianu' si Catavencu', m-am mutat pe The Daily Telegraph, printr-un link. Apoi pe Financial Times. M-am plictisit de toate articolele serioase. Am citit despre 'la petite Anglaise' si despre chirurgia non-invaziva, despre (inca) un articolas referitor la emisiunea lui Bourdain, despre ce job-uri as putea avea in Londra si despre alte nimicuri. Citit de asemenea si un interviu cu Nic Sarbu, dupa ce am descoperit ca este redactor la IP si vroiam sa stiu ce background are. Chestie care a generat nostalgii legate de fostele mele viitoare studii post-graduate in US.

Apoi m-am mutat putin pe site la BPP ca sa ma uit pe cuprinsul manualelor si sa-mi fac un oarecare plan in abordarea celor trei examene. Mi-am facut un plan detaliat, in xls, bazat pe ore, minute, capitole, pagini, subiect si numar de probleme. M-am uitat in calendar sa vad daca am timp. Am intrat in panica, pentru ca de fapt nu am suficient timp. Am parlamentat cu Sorin despre faptul ca 4 examene ACCA pe sesiune in momentul in care muncesti este mult prea mult si ca tentativa este sortita esecului (eu sunt la birou/client intre 10 si 12 ore pe zi, dar el s-ar putea sa munceasca mai mult) .

Am primit directive de la una din managerele cu care lucrez sa iau legatura cu clientu'. Mi-am dat seama ca nu am chef sa vorbesc cu el, in franceza, cu aparatu ortodontic si cu minimele mele cunostinte de limba, de fata cu toti colegii francezi. Asa ca i-am dat un mail. O sa fac maine dimineata follow up cu un telefon, ca sigur ma intreaba daca l-am sunat. Paranteza: colegii francezi, obsedati de telefon, toata ziua povestesc...

Singurul lucru cu care imi place sa ma laud astazi este ca am terminat de citit biografia lui Tolkien. De notat perfectionismul autorului, si concluzia mea: cum poti sa-ti traiesti viata pentru un scop sau altul, dar nu pentru mai multe, pentru ca risti sa nu finalizezi/perfectezi nici un tel urmarit. In saptamanile trecute, citind niste articole din Dilemateca, nu-mi mai amintesc exact care, am desprins aceeasi idee. Plus Van Gogh Museum in Amsterdam acum cateva saptamani: am vazut o parte din desene. Am ramas intr-atat de impresionata incat, in ciuda obiceiurilor mele bune, mi-am cumparat niste carti despre desenele lui.

M-am integrat, la birou, in mod ciudat, intr-un grup de frantuizoaice.
Redescoperirea placerii barfelor cu iz corporatist. Parca era un foileton pe hotnews.ro cu o tipa Ella. N-are nici o legatura cu experienta mea, poate pentru ca nu-i vorba, inca, de sefii si orgolii (la mine).

Realitatea cotidiana este plictisitoare. Ma intrebam de ce sunt mare consumatoare de bloguri. Am inceput cu blogul prietenei mele Adina, care era in Paris, apoi am citit putin din blogul lui Gruia, care mergea spre Sud, din Paris spre/in Spania. Nu mai tin minte daca pana la urma a ajuns sau nu in Maroc. Apoi mi-am inceput propriul blog, public. L-am trecut la privat. Am continuat sa scriu sute de posturi, in timp de inca lucram la PwC Ro. Chestie care nu-i de ici de colo. Apoi m-am mutat, am revenit in blogosfera, in cele din urma, si sunt curioasa cum vor evolua lucrurile in viitor.