Despre filme si alti demoni

Ieri noapte, dupa infrangeri succesive in decurs de 6 zile pe frontul invatatului la Corporate Reporting, mi-am spus ca n-ar fi rau sa 're-vizitez' un film care mi-a placut foarte mult: Sin City.

Mi-am adus aminte cat timp am cautat Jackie Brown pe Dc++ in vremurile glorioase din camin, cum am vazut From dusk 'till dawn intr-o noapte, si apoi n-am mai dormit deloc, cum am gasit din intamplare Reservoir dogs si abia apoi mi-am dat seama cine il regizeaza, cum dupa multi ani, am reusit sa ma uit si eu la Natural Born Killers si cum look-ul Umei Thurman in Pulp Fiction ma urmareste si acum. Ce mult mi-a placut Tim Roth in Four Rooms si ca de fapt eu inca nu am vazut Kill Bill 2...

Sin City este genial, evident nerecomandat minorilor:))...sau, ma rog, celor minori la cap:). Mickey Rourke e fascinant, a inviat Rutger Hauer, plus alte aparitii de staruri in roluri minuscule ca si timp in pelicula. M-am simtit, ca si prima data, sub un bombardament de senzatii, ca intr-un meci (virtual:) ) de box in care aveam mereu impresia ca trebuie sa ma feresc, sau ca trebuie sa ies din rolul de spectator, si totusi nu reuseam sa ma desprind de ecran. Aproape toate scenele sunt picturale. Coloana sonora, vocile din fundal, impecabile - in cazul lui Mickey Rourke, mai mult decat atat...

Ca si calup de regizor, singurele filme care mi-au placut la fel de mult ca si cele ale lui Tarantino sunt cele ale lui Scorsese:
The Gangs of New York
The Aviator
The Departed

Culmea, toate avand ca si personaj principal un actor a carui recunoastere vine dupa Titanic: DiCaprio. Si care are foarte multe proiecte cu Scorsese, dar are roluri foarte bune si in pelicule ale altor regizori, vezi (de ex) Blood Diamond.

Ca si interese curente, de vazut There will be blood, cu alt actor care imi place foarte mult, incepand cu The Gangs of New York: Daniel Day-Lewis. Si pe care l-am mai vazut doar in The Last of the Mohicans, spre marea mea rusine...

Imi vine sa rad cand ma gandesc la mine in anii de facultate. Ar fi trebuit sa-mi dau licenta in filmologie, dar din pacate prindeam mult prea mult filme proaste si ma uitam la filme pentru ca ma plictiseam cand mergeam la cursuri, nu pentru ca mi-as fi propus sa vad filme sistematic. Daca ploua, era in regula sa nu merg la scoala si sa vad intre 5-8 filme pe zi:). Colegii mei isi amintesc si inca rad de mine: ma vedeau numai la examene si rar reuseam nota maxima, pentru ca niciodata nu aveam note decente la seminar...In sesiune invatam in Dumars si cand era clubbing serios, pe la 2-4 a.m. vibrau mesele in cantina...Dupa care mergeam in Piranha.

Asa ca am vazut toate genurile de filme (toate piratate si de pe DC++, ca cine avea bani de cinema, cred ca am vazut in total 10 filme la cinema in cei 6 ani cat am stat in Bucuresti), incepand de la chick flicks pe care nu ti le mai amintesti in timp ce inca te uiti la ele, trecand prin filmele de groaza, pe care le vedeam cu Mon (care era fan) si la care ma uitam cam 10%, restul timpului fiind sub perna:), si nu in ultimul rand, primul film porno, recomandat de Mon...

Am vazut si A Clockwork Orange sau 1984 (pe care n-am reusit sa-l vad pana la capat, ca am adormit) sau An American In Paris ('Let's have some champagne, they're all a bottle ahead of us...'). Sau nu am vazut decat jumatate din Breakfast at Tiffany's, deci inca nu stiu ce se intampla cu motanul...

Cu retrospectiva asta, realizez ca daca in liceu am citit (tot asa, nesistematic si fara nici un motiv aparent), in facultate am vazut filme. Iar de cand muncesc, nimic.