Niste pareri fara de care se poate trai

Ma refer strict la parerile mele, evident.

Astazi, in afara de un patetic exercitiu de vorbit franceza (am ajuns in final sa discut intr-o frangleza nu departe de modul meu cotidian de comunicare), am facut marele pas, inscrierea pentru examenul de CFA. Asta inseamna asteptarea febrila a cartilor, pe care am sa le ascund imediat (nu stiu inca unde), pentru ca ele au alocate alte saptamani din viata mea, dupa ce voi fi parcurs cele 3 mari carti de ACCA. Si dupa ce am facut asta, fantazand putin la tema calatoriei (am ales ca examenul sa fie la Frankfurt), m-am uitat toata ziua la televizor. Exact, am spus chiar televizor. Trecand peste faptul ca nu ma uit la televizor de aproape 7 ani, pentru ca de fapt nu am televizor. La ce m-am uitat: http://www.thedailyshow.com/. Mi-am petrecut o minunata dup-amiaza de duminica (ploioasa de fapt), stand cocotata in pat si uitandu-ma pe net la televizor la Jon Stewart. Si am ras. Am ras ore si ore si ore. L-am descoperit pe Jon Stewart de la The daily show (Comedy Central, CNN) atunci cand am ajuns in Luxembourg si am stat in hotel (primele saptamani). In camera de hotel exista evident un televizor si toate canalele erau in germana sau franceza (filmele erau bineinteles dublate). Asa ca am dat peste singurul post ascultabil (nu ma prea uit cu-adevarat), CNN-ul. Asa am prins niste emisiuni Christiane Amanpour si am fost impresionata. Am dat si peste MTV germania si peste niste showuri in engleza (nedublate, dar subtitrate, chestie rara la nemti cred): unu cu o maimuta (fara conotatii rasiale, da tipu' chiar era urat si limitat:), cu o gramada de bani, o legenda a hip-hopului cred, aducea putin a bush junior:) ) combinat cu gagica aia,
Strega Nera din Fantaghiro, am uitat cum ii cheama pe amandoi, iar al doilea cu niste adolescenti englezi care faceau cele mai prostesti lucruri din lume, era o chestie cu zen master si cu templul linistii (adica faceau toate prostiile in biserici sau biblioteci). M-am cultivat 'la ei', intr-un fel in care n-am reusit s-o fac 'la noi'. Dar am dat si peste CNN. Peste doamna Amanpour si peste Jon Stewart si the Daily Show. Si am facut niste cercetari ca sa dau peste site. Dupa care l-am adaugat la 'favorite' si am uitat complet de el, pana saptamana trecuta, cand l-am regasit. Si azi mi-am adus aminte de ce:).

Cand am obosit de Jon Stewart si de felu' in care face el misto de absolut toata lumea - un fel de Carcotasii al lor, mult mai interesant, amuzant si documentat:)...m-am decis sa ma uit pe site-uri in tara. Asta pentru ca nu am chef sa termin ce am de terminat pentru maine la munca:). M-am uitat iara prin favorite: Catavencii tac toti chitic pentru ca am impresia ca trebe sa iasa ziaru maine sau poimaine. (apropo de catavenci, am apucat sa ma uit si la filmuletul de la lectura Imblianzitorului de pe poemix-ul lui Iulian Tanase, si toti cei care povestesc acolo si-si dau cu parerea is niste motanei, in frunte cu domnu' Iulian. Motaneii care spun poezii. Ma rog, poezia e faina faina (am si spus de ea in postu precedent), da ei au fost motanei:), niste motanei alintati:). Catzavencii, carevasazica, nu spun nimica. La Cotidianu sa vedem, ca altceva nu mai citesc, de cand nu mai lucreaza colega mea de facultate la Adevaru':). Ah, ce vremuri, cand traiam si eu, odata cu ea, emotia publicarii articolelor scrise...acuma o devenit si ea femeie serioasa, munceste in departamentul financiar al unei firme:), ca dor' se marita la toamna, tre' sa se lase de chestiile neserioase. Paranteza inchisa. La Cotidianu', nebunie, un articol de weekend generase aproape 400 de comentarii. La noi ca la nimeni, cantitate, nu calitate:). Asa ca au facut un follow-up la articol. Am citit post-articolul, apoi articolul in sine, de fapt un interviu cu nepotul regelui Mihai. Frumusel. Nepotul, nu interviul. Comentariile- incredibile. M-au facut sa nu regret nici macar o secunda decizia de a ma muta la Londra cel tarziu prin vara lui 2009.

Pentru cei care ma cunosc mai bine si zambesc deja pe sub mustata: da, am amanat din nou:), pentru ca vreau sa-mi dau jos aparatul ortodontic inainte de a pleca:). Si sper sa am un discurs mai convingator si mai coerent dupa ce o fac:) - a se citi inteligibil.

Oricum, de citit interviul, post-comentariul facut si mai ales comentariile la interviu:
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=18168&art=43834&nr=25&cHash=3b44790b8a#opinii

Eu n-am rezistat decat pana pe la (aproape) jumatate. Unele opinii sunt de-a dreptul socante. Altele, avizate si cu mult bun simt. Dar nu-i nimica de facut: prosti, da' multi; in Romania striga mai tare decat restul. Poate voi fi acuzata de opiniile exprimate acum, dar nu mi se pare normal sa ma lupt cu morile de vant. Asa ca am dat bir cu fugitii pentru o noua sansa. Intr-adevar, n-am decat o masina in rate si un salariu care e doar jumatate din cat iau romanii de pe la institutiile UE. N-am avantaje fiscale, sau reduceri de 60% la BMW cu tapiterie din piele pentru ca reprezint Romania pe la nu stiu ce organism UE. Dar tot ce am facut am facut singura, si in Romania nu as fi avut nimic. Sunt departe de prieteni si cunoscuti, ar spune unii?...Unde, dom'le, sau poate n-ati vazut toate articolele din media despre fata aia de la firma de audit. Nu aveam viata personala. Scurt si sincer. Aici muncesc cu cel putin 50% mai putin ca in tara si macar ce muncesc in plus, este recunoscut si apreciat, ca intr-o societate capitalista, intr-adevar: primesc bani sau concediu... De-asta am concediu de cel putin doua luni. Pentru ca nu am avut nici un weekend liber de la inceputul anului. Ma transform in robotel capitalist? Greu de crezut: unii dintre acesti occidentali ignoranti sunt interesanti si bine pregatiti. Iar eu am citit de cand sunt aici mai mult decat am reusit in Romania in 2 ani de munca. Pentru ca aici, in mijloacele de trasport, citesc Amintiri din pribegie (Neagu Djuvara), nu contracte sau decizii ale consiliilor de administratie.

Imi trec uneori idei prin cap: m-as intoarce in tara...ca uneori nu-i usor. Sunt fine bariere culturale, oamenii sunt mai distanti. Dar decat sa fiu nevoita sa suport din nou mistocarelile si prea adesea dezgustatoarele familiaritati, mai bine am de-a face cu distanta igienica intre indivizii de aici. Imi lipseste familia, dar cine nu simte nevoia sa zboare din cuib?

M-am luat cu vorba...ca de obicei. Am vrut sa scriu despre interviul cu nepotul fostului monarh si despre reactiile generate. As spune ca sunt opinii foarte diferite, cred ca toate depind de grupul de interese din care un individ face parte, minus nostalgicii monarhiei, care se constituie intr-un grup separat. Greu de gasit prin multitudinea de idiotenii postate, opiniile unor oameni care stiu despre ce vorbesc. Oameni coerenti, lucizi, si, cred eu, senini. Sunt oamenii cu ochiii senini despre care promisesem ca o sa va povestesc. Dar asta in episorul viitor (daca nu uit, sau daca nu imi vine alte o alta idee intre timp).